Am promis că voi reveni în Samos și sper că o voi face. Cât mai curând.
Samos m-a cucerit cu peisajele frumoase, vegetația abundentă și ospitalitatea oamenilor. Vestigiile istorice ale insulei lui Pitagora merită vizitate toate. Tunelul lui Eupalinos, o capodoperă a ingineriei antice merită toată atenția. Mai multe detalii am scris în primul meu articol despre Samos.
Mulțumesc, încă o dată, doamnei Carmen Kodili și lui Giorgos Mattheou pentru sprijinul acordat!
Aici am văzut unul dintre cele mai frumoase apusuri de Soare din viața mea.
Insula m-a cucerit și bucătăria tradițională care, în mod surprinzător, nu se bazează în principal pe pește. Legumele, carnea de capră, oaie și vită și porc sunt vedete. Aici am mâncat cel mai bun arnaki kleftico și cel mai bun stifado de vita. Am participat și la un work sop de gătit mousaka. A fost extrem de interesant și util. Insula nu a fost ocupată efectiv de turci, dar aceștia nu le permiteau localnicilor să iasă la pescuit și așa se explică rețetarul culinar.
Insula are multe plaje frumoase, cu pietre, care sunt decorate cu momâi de către turiști. Psili Amos este singura cu nisip fin pe care am văzut-o eu. Aici am băut cel mai bun Muskat vinificat la sec. O raritate pe insula renumită pentru vinificarea soiului la dulce și chiar licoros. Samos este principalul furnizor de vin dulce pentru fabrica de cognac Metaxa. Cca 5 milioane de litri pe an.
Când am fost în Samos tocmai începusem să am probleme la un genunchi și n-am putut merge peste tot pe unde aș fi vrut. Acum, problemele sunt și mai mari, dar și ambiția de a vedea tot a crescut.
Samos este printre primele destinații în care m-aș întoarce cu cea mai mare plăcere. Nerăbdarea mă arde.
