fbpx

Din poveștile Münchenului

20 distribuiri

Din poveștile Münchenului vă voi povesti, pentru început, pe scurt, despre bere și berării. Berea are o istorie mai veche decât orașul dar nu putem vorbi de bere bavareză fără München. Poveștile și secretele le putem auzi doar de la ghizii locali care sunt examinați periodic pentru atestare. Eu am aflat frumosele povești de la Laura Rank, ghid autorizat, vorbitor de limba română.

Prima licență pentru producerea și comercializarea berii a fost emisă Mănăstirii de pe dealul Weihenstephan din Freisingul de astăzi, în anul 1040.  Münchenul avea să apară 118 ani mai târziu, la cca 40 de kilometri, care la vremea aceea era o distanță mare. Berea Weihenstephan se produce și astăzi.

Primii stropi de bere Müncheneză

Dar, să vedem primi stropi ai berii la München!

Aici lucrurile se complică un pic. Producerea berii era oarecum monopolizată de monahi. Prima berărie monahală este atestată ca fiind Augustiner-Bräu, la 1328.

Primul berar münchenez, ”civil”, atestat documentar, a fost Seidel Vaterstetter, la 1363. In ”Officium praxationis cervisiae” mai erau 11 înscriși, dar el e considerat a fi primul. Acest registru conferea dreptul de a produce bere, care era considerată aliment de bază. La vremea aceea orașul era într-o dezvoltare accelerată, populația creștea și nevoia de alimente a presupus și sacrificarea mai multor animale. Asta se făcea destul de arbitrar și resturile afectau pânza freatică. Pentru că trecea prin procese de fermentare și fierbere, berea era considerată mai sigură decât apa și, deci, foarte necesară. Mai mult decât atât, ingredientele folosite la producerea berii erau strict verificate.

Reinheitsgebot, secretul succesului

Rigurozitatea germană a dus la introducerea, la 23 aprilie 1516 a „Reinheitsgebot”, adică legea purității berii.  Aceasta permitea producerea berii doar din orz, apă și hamei. Legea se respectă și astăzi, chiar dacă secolele XX și XXI i-au adus multe amendamente. Sunt berari care produc anumite tipuri de bere, strict sub această lege. La Oktoberfest, toate berile oferite sunt produse după reglementările ei. Asta le dă o mai mare valoare.

Hofbräuhaus

La 1589, regale Wilhelm al V-lea al Bavariei decide înființarea unei berării care să producă pentru familia regală. Aceasta este Hofbräuhaus. La 1607, berăria s-a mutat unde este și astăzi. Dar a rămas o berărie cu circuit închis, până la 1828, când regale Ludwig al Bavariei a decis să devină accesibilă tuturor. De atunci a început să-și țeasă poveștile.

Hofbräuhaus a devenit cea mai populară berărie, în special pentru vizitatorii Münchenului. Aproape zilnic o trupă bavareză cântă live muzică tradițională. Berăria oferă 3000 de locuri la celebrele mese lungi unde se crează acea senzație pe care nemții o numesc Gemütlichkeit. Adică senzația de prietenie, căldură și bună dispoziție. Meniul are, evident, cele mai populare feluri tradiționale bavareze.

Obiceiuri

Ca mai peste tot în Bavaria, Cana de un litru, numită Mass este măsura cu care se bea bere. La început se făceau din piatră sau lemn, ca să țină Berea rece cât mai mult timp. Apoi sticla groasă a devenit principalul material pentru că permitea să te bucuri și de culoarea berii.

La Hofbräuhaus, clienții fideli au propriile Mass-uri pe care le țin într-un rastel special, sub cheie. Nimeni altcineva nu se atinge de cănile lor. Acești clienți sunt și singurii care pot face o rezervare de loc.

Povești, povești

Una dintre poveștile care mi-au plăcut este aceea a ”poștașului Aloisius”, fost lucrător la Gara Centrală care, după moarte, a ajuns la ceruri unde a primit aripi de înger, o harpă și un norișor. El trebuia să cânte și să fie vessel, dar, în lipsa tutunului și a berii, plângea. Atunci Dumnezeu a decis să-l trimită înapoi pe Pământ, să ducă un mesaj guvernului Bavariei. Aloisius s-a oprit direct la Hofbräuhaus unde și-a alinat atât de mult dorul de bere, încât a uitat misiunea primită.

De atunci el stă în berărie, așteptând o nouă misiune divină, iar guvernu bavarez, sfaturi cerești. Există o masa a lui,  la care, pe vremuri, se întâlneau, miercurea și sâmbăta, meșteșugari din diverse bresle. Astăzi se reunește acolo un grup de clienți fideli cu Mass-uri proprii.

Berăria are chiar și un imn, ”In München steht ein Hofbräuhaus”.

Voi reveni cu detalii despre alte berării celebre din München.

Vă doresc să aveți doar vacanțe reușite!

Intrarea in Hofbräuhaus

Hofbräuhaus

Hofbräuhaus

Trupă de muzicanți bavarezi la Hofbräuhaus

Aloisius

Rastel cu Mass-urile clienților fideli

Biergarten

Fii mereu gata de aventură!

Abonează-te și descoperă destinații noi, ponturi de călătorie și inspirație pentru următoarea ta escapadă!

Mai multe articole

Am pornit din nou spre Grecia

Am pornit din nou spre Grecia, a treia oară în 2025. Aveam locuri unde promisesem să merg, de mulți ani și am tot amânat. În primul rând cascadele de la Edessa și Zagori, măcar o mică parte. Apoi insulele ionice care îmi mai rămăseseră, Corfu, Paxos și Antipaxos. Pentru mine, deplasările devin aventuri Am pornit la drum cu vechea mea mașină, care a ținut și de data asta să înceapă

Mai mult...

Destinația de vacanță Kefalonia

Destinația de vacanță Kefalonia este, ca mărime, a șasea insulă grecească și cea mai mare dintre insulele ionice. Este din ce în ce mai accesată și dorită de turiștii români și are o ofertă vastă. Puțină istorie Despre Kefalonia se poate spune că a fost locuită cel puțin de la apariția zeilor. Inițial s-a numit Same A dăruită lui Cephalus ca răsplată pentru ajutorul dat lui Amphitrion din Mycenae în

Mai mult...

Madeira este următoarea

Madeira este următoarea destinație în care aș mai merge. Mi-a plăcut mult. Mie îmi plac foarte mult florile. Madeira, cu clima ei blândă, este o grădină botanică ce țâșnește din apele reci și rebele ale Atlanticului. Insula nu are plaje întinse, cu nisip fin, dar peisajele pe care le oferă în zona costieră fascinează pe oricine. M-aș întoarce în Madeira pentru drumeții pe renumitele levade, pentru a respira aerul cu

Mai mult...

Din poveștile Münchenului

Din poveștile Münchenului vă voi povesti, pentru început, pe scurt, despre bere și berării. Berea are o istorie mai veche decât orașul dar nu putem vorbi de bere bavareză fără München. Poveștile și secretele le putem auzi doar de la ghizii locali care sunt examinați periodic pentru atestare. Eu am aflat frumosele povești de la Laura Rank, ghid autorizat, vorbitor de limba română. Prima licență pentru producerea și comercializarea berii

Mai mult...

Locurile în care aș mai merge

Locurile în care aș mai merge cu mare plăcere sunt multe. Nu îmi plac clasamentele și consider că așa sunt mai corect cu toate destinațiile. Este greu și să mă întorc unde m-am simțit bine pentru că timpul nu-mi va mai permite să văd prea multe destinații. Dar e bine să visez și la destinații noi, și la destinații care mi-au plăcut. Voi începe cu insulele. Samothraki Micuța insulă are

Mai mult...

Segovia, orașul clădit sub arcele eternității

Segovia, orașul clădit sub arcele eternității este undeva în Regiunea Castilia și Leon, la aproximativ o oră și jumătate de Madrid, cu autocarul. Când veți ajunge la Segovia veți vedea imediat arcele eternității, arcele viaductului roman. O capodoperă a lucrărilor de artă și a ingineriei romane antice. Nu vă lăsați copleșiți total de arcele viaductului, explorați Segovia și veți vedea că viaductul este doar o piatră de temelie a unui

Mai mult...

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  1. Stelian spune:

    Impresionant! Traditie de sute de ani! Halba proprie pentru cei fideli… Si bere! Multa bere. Nu-s bautor de bere, dar povestile tale ma fac sa doresc sa beau asa bere, ascultind povesti!

    1. Florentin spune:

      Mass, Stelică, halba e pe jumătate. De fapt așa îi e numele, ”jumătate”. Atmosfera este absolut incredibilă. Senzația de căldură, prietenie și bună dispoziție pentru cei ce reușim să găsim locuri este evidentă. Mesele au 8 locuri pentru cei ce ne așezăm ca necunoscuți. După primul mass, încăpem 10. Nu știu de unde apreciem noi acea ”răceală germană”. Cred că pentru noi, lipsa acelei răceli este să poți intra în viața intimă oricum. Mai ales cu picioarele…