Am pornit din nou spre Grecia, a treia oară în 2025. Aveam locuri unde promisesem să merg, de mulți ani și am tot amânat. În primul rând cascadele de la Edessa și Zagori, măcar o mică parte. Apoi insulele ionice care îmi mai rămăseseră, Corfu, Paxos și Antipaxos.
Pentru mine, deplasările devin aventuri
Am pornit la drum cu vechea mea mașină, care a ținut și de data asta să înceapă seria peripețiilor. La coborârea de pe ferry, la Nikopol, s-a defectat ceva la sistemul de turbo. Putere mică la deal, fum negru, etc. Am sunat mecanicul și a spus că pot să nu ratez deplasarea, așa că… Ne cunoaștem de 18 ani și am reușit să colaborăm. Graficul în timp avea să fie afectat negativ pentru mine, dar a fost bine și așa. Optimismul a crescut când am văzut, chiar la răsăritul Soarelui, un stol de pelicani făcând o stație, în lungul lor drum spre țările calde.
Bulgaria am traversat-o ceva mai ușor decât ultima dată și, la Promachonas, conform propriei mele tradiții, toate geamurile jos să respir aer de Grecia. Am pornit spre Edessa. La greci, mașina parcă și-a mai găsit doi aliați, internetul și google maps. Înainte cu 2, 3 km de intersecția unde trebuia să fac dreapta spre Edessa, maps-ul a înțepenit. Destul de târziu am înțeles că el a intrat în vacanță și m-am trezit cu un ocol de vreo 40 km. Exact asta îmi lipsea. Eu voiam drumuri prin munți și m-am trezit în autostradă. Dar, mergem mai departe!
Întârzierea m-a făcut să fac stația pentru prânz la Giannitsa. Nu am regretat pentru că am avut norocul să intru într-o tavernă unde am mâncat un kokoretsi delicios. Cel puțin la fel de bun ca cel din Samothraki, despre care v-am spus.
Edessa
Am ajuns la Edessa, cu mai bine de două ore întârziere față de plan. Din păcate n-am nimerit prea bine. Topitoria de cânepă nu se vizita. În consecință, cascada putea fi admirată doar de sus. Puțin, foarte puțin! Nici timpul nu mi-a permis să caut alte locuri de unde s-ar fi putut vedea în întreaga ei splendoare. Rămâne pentru o dată viitoare.
Edessa a fost făcută capitala Macedoniei antice de către Caranus, primul din dinastia ”Argeade” din care a făcut parte și Alexandru cel Mare.
Mai târziu, capitala a fost mutată la Pella (nu departe de Edessa), orașul natal al lui Alexandru cel Mare. Orașul a rămas detul de important.
O mare ciudățenie este că, după anul 500, până în secolul al XI-lea, orașul dispare din cronici. Poziția sa care îi permitea controlul asupra străvechiului drum, Egnatia Odos, la intrarea în Munții Pindului, a făcut să fie intens disputat. A fost cucerit ba de normanzi, ba de sârbi, ba de bulgari. A fost aproape 500 de ani sub ocupație otomană și a intrat în componența Greciei în 1912.
A avut de suferit în ambele războaie mondiale. La finalul celui de Al Doilea Război Mondial, trupele germane l-au incendiat, ca răspuns la uciderea unui soldat de către partizani.
Economia Edessei s-a bazat pe industria textilă. În perioada interbelică producea chiar și mătase. Aceasta i-a asigurat prosperitate. Industria textilă a continuat până prin anii 70. De atunci economia se bazează pe servicii și turism, în special pentru sporturi de iarnă.
Pella si Pozar nu au fost incluse în planul acestei călătorii pentru că acolo vreau să merg când e cel mai bine, la sfârșit de toamnă.
Kastoria, pasul următor
Am plecat, conform planului, spre Kastoria. Am ajuns după ora planificată și n-am putut vizita orașul atât cât mi-aș fi dorit și cât merită. Am dorit mult să vizitez mai pe îndelete Kastoria, orașul pe care l-am văzut noaptea, din avion și m-a făcut să-mi imaginez că nu poate fi decât cel puțin frumos.
Despre Kastoria, într-un articol care va veni. Azi mă opresc aici, nu înainte de a vă reaminti că vă doresc doar vacanțe reușite!
Pelicani pe Dunăre, la Nikopol
Pelicani în zbor
Edessa
Cascada Edessa
Cascada Edessa
Cascada Edessa
Edessa
