Ce mai face capra vecinului… de mare?

A început vacanța și au început și problemele. Mai degrabă aș spune că a început evidențierea și recunoașterea lor. Litoralul românesc, magnetul incandescent al românilor își adjudecă primul loc în preferințele de vacanță cu un avans de nerecuperat.

Referitor la oferta turistică a litoralului, nu sunt foarte multe plângeri, raportat la numărul de turiști ce au consumat din aceste oferte, iar cele mai ulte plângeri ale turiștilor sunt pe tema raportului calitate/preț care, de multe ori, au zerouri și după virgulă. În rest spun că au găsit ceea ce ”se așteptau să găsească în România”. Posibil ca tocmai atitudinea aceasta prea îngăduitoare să fie cea mai dăunătoare în evoluția sau, cum spun din ce în ce mai mulți, involuția turismului constănțean.

Nemulțumiri s-au auzit și de la cei ce au mers mai la sud, în țara vecină și prietenă, Bulgaria. Motivele destul de diferite și în multe cazuri mai mult decât subiective și superficiale.

Văzând și auzind că la noi, autoritățile tot găsesc tone de alimente stricate sau cu termenul de valabilitate atins chiar cu ani în urmă și punctul culminant retragerea certificatelor de clasificare a nu mai puțin de ZECE hoteluri, după începerea sezonului, am decis să fac un tur în viteză să iau câteva impresii de la fața locului.

La Mamaia n-am vrut să ajung și nici la Constanța n-am oprit. Am fost la Constanța cu ocazia lansării Trenurilor Soarelui pe 2017 și am rămas tare mâhnit. Nu mai fusesem la Constanța de ceva ani dar nu mă așteptam să găsesc un oraș atât de suferind, un oraș presat de munții de bani pe care-i face și care se scurg toți pe străzile lui prost întreținute fără să-i rămână vreo speranță că i-ar fi oblojită vreo rană.

Cănd am văzut Cazinoul a căzut tot cerul pe mine, n-am fost în stare să fac nici poze. Mi-l amintesc din copilărie strălucitor, cu candelabre ce aduceau toate stelele în saloanele-i ocupate de oameni îmbrăcați elegant, cât se permitea pe vremea comuniștilor declarați, majordomii galonați ca niște generali din aceeași lume de basm pe care o sugera Cazinoul.

Rușine edililor și autorităților constănțene. Această clădire simbol a României este abandonată pur și simplu și năpădită de buruienile numite nepăsare sau lăcomia de a o acapara gratis a vreunui ins influent.

Am mers la Eforie Nord la un prieten care are un micuț hotel de 3 stele unde se străduiește să-și mulțumeacsă oaspeții. Hotelul nu este este rău poziționat dar nu este ”pe linia întâia” și asta îi afectează, cumva nedrept, economia, ca de altfel tuturor celor care nu sunt ”pe plajă”.

Hai pe faleză să bem un vin și să ascultăm marea! Dar cu vinul nu e chiar atât de simplu. Vinuri seci nu prea sunt în stoc. Când să ne bucurăm că am găsit era fierbinte. Chelnerul ne-a apostrofat că ”vinul roșu se bea la temperatura mediului ambiant”. Chiar și la 35˚C ?

Până la urmă am renunțat la cina pe faleză. Am nimerit tocmai în seara când era concurs de manele, stații de amplificare și boxe. Ghinion!

Fără să ne lungim la vorbă, că unii mai și lucrau, prietenul nostru ne-a spus că se prefigurează un sezon bun iar referitor la concursul de manele a spus că e la cererea turiștilor. Ei cer muzica tare și diverse melodii. La el nu e cazul că e la 100 de metri de faleză și pe terasă eram doar câțiva oaspeți ai hotelului.

Despre balamucul general din stațiune nu comentez.

Problema șezlongurilor a rămas o problemă, doar foarte puțin mai mică.

A doua zi am pornit spre sud. La Costinești s-au trezit nostalgii chiar dacă erau mai puțin turiști și și mai puțini studenți. Stațiunea e schimbată față de anii ’90. Unii zic în bine, alții zic în rău. Lumea este în schimbare, tinerii de azi au alte cerințe și ce ne plăcea nouă nu e obligatoriu să le placă și lor.

La Vama Veche pofta de viață amintea izbitor de Costineștiul știut de mine, mulți tineri, oameni cu ”libertatea în sânge”, veselie, toleranță. N-ar strica dacă autoritățile ar înțelege că pe durata vacanței ei trebuie să muncească mai mult, că vacanța altora le umple visteria și turiștii trebuie serviți. Gunoaiele ar trebui strânse și de două ori pe zi, iar coșurile de pe plajă să fie mai multe și golite de câteva ori pe zi. Aici s-ar impune curățarea nisipului de pe plajă în fiecare noapte.

Am trecut frontiera destul de greoi. Singura problemă e de organizare a punctului de trecere.

Din Bulgaria am vrut să văd doar Nisipurile de Aur stațiune pe care eu o consideram mai apropiată de Mamaia și Eforiile noastre. Am discutat cu un tour operator important dacă au fost semnalate nemulțumiri ale turiștilor români și mi-a spus onest că da, există, dar că ar fi bine să ascult și părerea hotelierilor în unele cazuri. Timpul era scurt așa că am pornit la treabă.

Au fost câteva cazuri când hotelierii au făcut over booking dar tour operatorul a rezolvat favorabil turiștilor situația. Majoritatea nemulțumirilor sunt pentru că hotelierii bulgari nu mai oferă băuturile în sticle nedesfăcute. Apoi chestii în care consistența subiectivismului este prea mare ca să fie considerate rateuri în vacanță. Că la micul dejun produsele se repetă, că nu mai sunt atât de multe feluri de mancare ca acum 5 ani, că băuturile nu mai sunt cu autoservire ci sunt oferite de un chelner, că nu mai sunt vinuri spumante și tării de import ș.a.m.d.

Hotelierii bulgari recunosc că România este una dintre cele mai importante surse de turiști și caută să le satisfacă doleanțele dar fără să se abată de la politica lor conform căreia ”oaspeții au aceleași drepturi indiferent de cetățenie”. Au fost destul de reticienți în a exemplifica problemele pricinuite de români, dar au lăsat să se înțeleagă că la capitolul acesta suntem, incontestabil, leaderi. Totuși au scăpat câte ceva. Românii sunt mari amatori de suveniruri, mergând chiar până la televizorul LED…

Apoi tot noi am provocat introducerea ”operatorilor” la dozatoarele de băuturi. Suntem risipitori din cale afară. La ora mesei începeau adevăratele competiții de genul ”cine face farfuria mai încăpătoare”, ”eu am făcut mai multe etaje”, ”cea mai vizibilă dâră ”Hansel și Gretel””. Și suntem cei mai gălăgioși.

Nisipurile de Aur nu mi s-a mai părut la fel de zgomotoasă ca acum mulți ani când am mai vizitat-o și pe care am evitat-o de atunci până acum tocmai datorită zgomotului..

Curățenie, ordine, au mai rezolvat din problemele cu parcările, titicarul circulă după un program clar și cu frecvență bună, salvamarii prompți și neîngăduitori, poliția discretă, dar la datorie.

Prețurile sunt corecte și orice diferență de tarif între două hoteluri de aceeași categorie e justificată prin poziție și/sau prin calitatea ofertei.

M-am întors prin Varna-Giurgiu.

Autostrada bună, mult mai bună decât a noastră, dar dacă ar fi fost până la Ruse ar fi fost și mai bine. Oricum de la Ruse până la Autostradă sunt doar 4 localități și sunt foarte multe porțiuni unde este bandă suplimentară pentru depășiri pe ambele sensuri. La pod ceva așteptare dar, la fel ca și la Vama Veche, eu o consider lipsă de organizare cu un pic de reavoință.

Să concluzionăm! La noi se vede tot mai accentuat lipsa profesionalismului celor care ne prestează serviciile. La fel de vizibil este faptul că prețurile nu sunt corecte iar proprietarii de restaurante se bucură atunci când le accepți dar nu-ți oferă serviciile promise. Autoritățile fac tot ce le stă în puteri să încurce lucrurile, deși, în mod clar, nu e nevoie. Prețul alimentelor a crescut în întreaga lume și asta provoacă în mod firesc sau creșteri de tarife sau reducerea ofertei.

Bulgarii au personalul școlit.  Știu să zâmbească, știu că ei trebuie să suporte chiar și mofturile celor cărora trebuie să le facă vacanța frumoasă. Prețurile sunt corecte, porțiile onorabile, bucătarul este inclus în preț și prezent pe farfurie.

Una peste alta, capra noastră o duce mai rău decât a vecinilor și în vara asta. M-am dezumflat…

Vacanță plăcută și nu uitați că mai mult de jumătate din frumusețea vacanței depinde exclusiv de dumneavoastră!