Calabria, prima Italie

Sibiu – capitala deschizătoare de epoci
06 august 2017
Târgu Jiu între frumusețea naturală ce îl înconjoară și zestrea oferită de Brâncuși
28 august 2017

Foto: Florentin Mocanu

Italia, acea sabie de stâncă ce-și caută liniștea în teaca azurie făcută din împreunarea Mediteranei cu cerul, Italia cea zamislită din fierberea molcomă ca a sosului Bolognese a civilizațiilor antice, o cizmă de pământ care combină stânca cu apa Mediteranei pentru a-și hrăni vegetația și fauna care, cu trudă și imaginație a creat un superlativ al gustului savurat într-un peisaj idilic.

Teoretic, cu Italia am intrat în contact din primii ani de școală când aflam despre întemeierea Romei, de lupoaică, de Cezar, Caligula, Brutus, Traian, Aurelian, și alți împărați care au legat, temporar, istoria noastră cu a lor.

De atunci mi-am dorit tot timpul să văd Italia, sau măcar o parte, sau măcar Roma și Veneția, sau, sau, sau.

Astăzi am să povestesc despre o vizită în Calabria, la un târg de vinuri și industrie alimentară.

Calabria este vârful ”cizmei” Italice, o regiune arsă de soarele nemilos al zilelor de vară, care se străduiește să se dezvolte și să exploateze rezultatele fiecărui strop de apă și a mulților stropi de sudoare.

Vizita a fost când în Calabria începeau să înflorească pomii și vârfurile munților încă purtau neaua albă. Calabria mirosea a primăvară. Pe marginea drumurilor, micii agricultori ofereau anghinare, portocale și diverse legume produse de ei.

Foto: Florentin Mocanu

Avionul de la Roma ajunsese pe întuneric pe coasta vestică și lipsa luminilor arăta că stațiunile încă își mai trăgeau sufletul și se pregăteau pentru vacanțele ce aveau să înceapă.

Am ajuns la Quattromiglia după 1 noaptea iar dimineață au început prezentările.

Un coleg era născut în Calabria, într-un sat de munte din apropiere, dar plecase in Marea Britanie de la 14 ani pentru a scăpa de sărăcie. Se mândrea să fie calabrez și poveștile lui plecau din suflet.

În Marea Britanie vinde produse calabreze restaurantelor cu specific din Londra, Birmingham și împrejurimi. Din păcate organizatorii au fost destul de stricți și nu am putut onora invitația lui de a merge în satul său natal unde să ne gătească o rudă a sa mâncăruri calabreze ca pentru familie. Ar fi fost o experiență unică, dar…

Foto: Florentin Mocanu

Calabria are o istorie încâlcită și nu intru în amănunte de data aceasta. Unii calabrezi susțin că sunt urmași ai grecilor și ai romanilor în egală măsură, dar sunt mai recunoscători grecilor pentru că le-au adus vița de vie și i-au învățat să o cultive și să-i ducă rodul la perfecțiune. Nimic nu e întâmplător. Cu 1500 de ani înainte de Hristos, regiunea era locuită de un trib numit ”OENOTRI”, adică viticultori, despre care mitologia greacă spune că ar fi venit aici din Grecia, aduși de regele lor Oenotrus. Mai mult, ulterior grecii au numit regiunea ITALOI, conform unor scriitori greci antici, după un rege urmaș al lui Oenotrus. Istoricii sunt de acord că numele actual al peninsulei a fost dat de Calabria. Legendele se cam împletesc și dau dreptate celor susținute de calabrezi.

Foto: Florentin Mocanu

Ei bine, în Calabria, din recunoștință pentru greci și pentru că le-au destăinuit taina vinului, cele mai populare soiuri de struguri sunt Greco Bianco și Greco Nero.

Dar vinurile sunt bune în compania unor mâncăruri bune și aici calabrezii sunt cu fruntea sus.

Se mândresc foarte tare cu Apulo Calabrese, porcul negru de Calabria pe care ei îl consideră mult peste Cedro Iberico și nu e prea bine să spui lângă un calabrez că Jamonul e bun și în nici un caz mai bun decât Prosciutto Crudo făcut din Negrul Calabrez.

Ce să vă spun? Tot ce am mâncat în Calabria a fost foarte bun. Mezelurile picante, făcute cu ”Ardei Roșu de Calabria”, un alt motiv de mândrie al lor, brânzeturile, pastele, peștele și absolut tot.

Foto: Florentin Mocanu

La capitolul artei culinare italienii stau, ca și la vinuri, în fruntea multor clasamente.

La o istorie așa de complicată și la o astfel de bucătărie, Calabria nu avea cum să nu fie o destinație turistică completă. Ea este o destinație turistică aparte, are stațiuni cu plaje, are trasee marcate pentru drumeții montane, are circuite pentru degustări de vinuri sau preparate culinare tradiționale, are monumente istorice și arhitectonice, are ceva pentru fiecare.

Plajele sale albe, azurul mării și stâncile abrupte, uneori căzute meteoritic spre a opri invazia albastrului crează amintiri de neuitat. Dacă mă apuc să spun tot ce trebuie văzut și făcut în Calabria nu voi mai termina acest articol niciodată, așa că mă voi opri la câteva, fără a le recomanda ca fiind cele mai importante, cele mai frumoase sau cele mai știu eu cum.

Foto: Florentin Mocanu

Plaje deosebite găsiți la Capo Vaticano, Sibari, Reggio Calabria sau Brancaleone, monumente istorice și arhitectonice la Reggio Calabria – Castello Aragonese, la Crotone – templul zeiței Hera, dar aici tot orașul este un muzeu.

Tropea trebuie văzută într-una din vizitele dumneavoastră în Calabria, Tropea oferă plaje, istorie și gastronomie, Tropea este o destinație de vacanță de 360 de grade și 365 de zile.

Vizitați Calabria și testați-i cu încredere aromele și gusturile și nu o veți uita niciodată!

Foto: Wikimedia

Foto: Wikimedia

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Wikimedia

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Wikimedia

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Wikimedia

2 Comments

  1. Dana spune:

    Unde sunt rețetele? Articolul însă este bine realizat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: