fbpx

GIBRALTAR, o lume pe o palmă de pământ

Maiestuoasă, dură și proverbială, Stânca Gibraltar dă senzația unui val împietrit de zei înainte să se rostogolească peste Mediterana care o lovește sacadat cu valurile ei.

Deși e doar o palmă de pământ lipsită de bogății Gibraltarul a fost și este dorit de orice strateg datorită poziției sale extrem de importantă pentru flancul de sud al Europei.

Numele actual vine de la mauri, Djebel al Tarik însemnând Muntele lui Tarik. Tarik ibn-Zyiad a fost șeful berber care a făcut în secolul VII această palmă de pământ capul de pod european al maurilor. Înainte de mauri s-a numit Muntele Calpe.

Stâlpul porții de vest a Mediteranei a fost recuperat de spanioli în 1462 și pierdut în fața trupelor anglo-olandeze la 1704, în timpul ciudatului Război Pentru Succesiunea Spaniei.

”Valul” de calcar numit Stânca Gibraltar       Foto: Florentin Mocanu

Spania și-a dorit mereu recuperarea stâncii și s-au organizat două referendumuri pentru a oferi populației posibilitatea să decidă cărei țări să aparțină Gibraltarul. La cel din 10 septembrie 1967 rezultatul era previzibil, Marea Britanie. Cine și-ar fi putut dori să treacă sub jurisdicția unei dictaturi?

În 2002, însă, dictatura Franchistă aniversa 27 de ani de când devenise doar o sinistră amintire și Spania recupera cu rapiditate din decalajul față de țările Europei Occidentale.

Astăzi Gibraltarul încă este turnul de control al intrării apusene a Mediteranei, cu putere de foc devastatoare, iar vechile tuneluri săpate de artileriști pentru a-și camufla tunurile au devenit una dintre atracțiile turistice ale micii peninsule.

Gibraltarul este singurul dintre teritoriile britanice de peste mări aflate în Europa și este o destinație turistică de neratat, mai ales dacă ești în trecere prin Andaluzia.

Turnul Castelului Maur     Foto: Florentin Mocanu

Intrarea în Gibraltar se face prin istmul pe care este construită scurta pistă de aterizare a aeroportului care, cu măiestria piloților și a curenților de aer operează aeronave de pasageri Boeing 737 și Airbus 310 dar și aeronave de luptă, și chiar Hercules.

Dacă tot a venit vorba de Hercules, una dintre legendele Strâmtorii Gibraltar spune că Hercule, într-una din cele 12 munci ale sale, a rupt pământul și a legat apele.

Nu este nevoie de autoturism pentru a vizita Gibraltarul, peninsula e mică și un loc de parcare se găsește cu greu pe străduțele strâmte, mediteraneene. Spaniolii vin cu mașinile pentru prețul mic al carburanților, țigărilor și spirtoaselor, pentru un turism, să-i zicem de aprovizionare.

Dar nu doar ei vin la Gibraltar pentru aprovizionare. Prețul mic al carburanților face ca rada portului să fie înțesată de nave care vin aici pentru alimentare.

De la frontieră până în centru se ajunge lejer pe jos, mai repede decât cu autobuzul. Se traversează pista aeroportului, păzită de semafoare și bariere, apoi se merge pe bulevardul Winston Churchil și Main Street, strada principală. Magazinele vă vor surprinde cu prețuri mai mici decât în restul occidentului, dar la aceeași calitate.

Terase în Piața Grand Casmates       Foto: Florentin Mocanu

Până la stația de jos a telecabinei care face o cursă la 10 minute spre rezervația naturală veți trece pe lângă statuia amiralului Nelson și cimitirul Trafalgar numit așa de la locul celebrei bătălii în care Nelson l-a înfrânt pe Napoleon.

Sus pe stâncă se ajunge cu telecabina, pe scări sau cu un tur de cca. 3 ore organizat de ghizi locali cu microbuzele lor ”Taxi Tours”. Eu recomand varianta cu ghizi locali care ating ce e mai important de văzut. Și da, acești ghizi știu povești și legende frumoase din trecutul peninsulei, pe care le împărtășesc cu generozitate oaspeților. Eu am ales această variantă și nu regret. Turul a început în centru, foarte aproape se stația de jos a telecabinei și primul popas a fost la Europa Point.

Farul Europa Point, construit la 1841 este funcțional și astăzi, dar cu cele mai moderne instalații de lumină și de semnalizare pe timp de ceață.

Vedere spre Bateria de artilerie Rosia         Foto: Florentin Mocanu

De aici ne-am îndreptat spre rezervație unde Magoții, macacii berberi, erau la post și asigurau primirea vizitatorilor în rezervație. Simpaticele maimuțe aduse aici de berberi formează o populație de cca. 270 de exemplare și trăiesc libere. Ghizii dau toate sfaturile ce trebuie urmate în relaționarea cu ele. Hrănitul lor este nu doar periculos ci și interzis, iar legiuitorul a prevăzut în sprijinul respectării acestei cerințe o amendă de doar 400 de Lire. Sterline.

Magot (Barbary Makaque)      Foto: Florentin Mocanu

Peștera Sfântului Mihail în afară de faptul că e frumoasă, grație acusticii ei, a devenit și sală de concerte și este foarte apreciată de vizitatori și localnici. Noi n-am avut norocul să fie programat concert în ziua când am vizitat-o.

Din cel mai înalt punct în care publicul are acces priveliștea, dacă nu e nebulozitate, e magnifică. Când e senin și limpede Coasta Africii, aflată la mai puțin de 20 de kilometri, completează reușitele din acea zi.

Un alt punct belvedere este la Bateria O’Hara.

Valurile albe ale Mediteranei albastre       Foto: Florentin Mocanu

Labirintul de tuneluri cunoscut sub numele de ”The Great Siege Tunnels”, Tunelurile Marelui Asediu, săpat în calcarul Gibraltarului este, poate, cel mai impresionant sistem de apărare construit de om și a fost săpat la1780, în timpul Marelui Asediu al trupelor franco-spaniole, început în iulie 1779 și încheiat, fără success, în februarie 1783.

Terasele din Grand Casemates Square sunt primitoare și aici găsești o foarte largă paletă de beri, englezești, irlandeze, germane, spaniole ș.a.m.d.

Această palmă de pământ, cu 30 de mii de locuitori, are parlament și guvern propriu, doar afacerile externe și apărarea fiind lăsate în grija Coroanei Britanice.

Gibraltarul este diferit de Spania, diferit de Marea Britanie, este, pur și simplu, Gibraltar și merită văzut.

Telecabina din Gibraltar        Foto: Florentin Mocanu

Un Hercules la aterizare         Foto: Florentin Mocanu

Magoți distrând oaspeții      Foto: Florentin Mocanu

Nave așteptând pentru alimentare cu carburanți       Foto: Florentin Mocanu

Peștera St. Michael     Foto: Florentin Mocanu

Peștera St. Michael într-o pauză a maestrului de lumini       Foto: Florentin Mocanu

Vedere din Tunelurile Marelui Asediu spre Spania                 Foto: Florentin Mocanu

De lângă un afet de tun      Foto: Florentin Mocanu

Vedere spre portul Linea de la Conception            Foto: Florentin Mocanu

Marina Gibraltar văzută de pe stâncă         Foto: Florentin Mocanu

Marea în zona de frontieră       Foto: Florentin Mocanu

Pe Strada Principală (Main Street)      Foto: Florentin Mocanu

Peisaj urban            Foto: Florentin Mocanu

 

 

 

Fii mereu gata de aventură!

Abonează-te și descoperă destinații noi, ponturi de călătorie și inspirație pentru următoarea ta escapadă!

Mai multe articole

Anul 2025, pentru turismul românesc

Anul 2025, pentru turismul românesc, n-a fost un an bun. Ba, chiar cel mai slab de după pandemie. Până acum. Se cam plânge toată lumea. În special proprietarii de unități de primire. Se plâng în mod special de luna decembrie și perioadele de Crăciun și Revelion. Statistici cu cifre sunt doar pe primele 11 luni. Situația e destul de neplăcută și îngrijorătoare. Să vedem cifrele de acum Anul începuse bine.

Mai mult...

Kastoria, surpriza din poarta Munților Pindului

Kastoria, surpriza din poarta Munților Pindului vă  va încânta așa de mult, încât dacă îi veți acorda mai puțin de două zile, sigur veți dori să reveniți. Revenitul este o problemă, dar să sperăm că se rezolvă. Despre Kastoria știam câte ceva de prin 2004, dar era în Grecia și nu era pe țărmul mărilor ce scaldă Elada. Informațiile, la vremea aceea, n-au reușit să mă convingă și regret tare

Mai mult...

Suntem prada timpului prin care trecem

Suntem prada timpului prin care trecem. Și pe care nu-l vom stăpâni ușor. Sau deloc. Azi, se împlinesc șapte ani de când a plecat printre stele Mihnea Constantinescu. Un OM care a crezut că vom putea avea un drum stabil, coerent și sigur. Un Om care a anticipat importanța puterii celui independent energetic. L-am cunoscut și, DA, a fost un OM extraordinar! L-am cunoscut când activam la Casa de Cultură

Mai mult...

Despre toleranță, la români

Despre toleranță, la români, ar fi mult de scris, dacă scrii adevărul și foarte puțin, dacă ”ții cu ei”. Nu este o temă plăcută. N-aș fi scris, despre derapajele conaționalilor în comentariile lor despre Concertul de Anul Nou de la Viena. Dar în ultimele zile am fost întrebat de prieteni și colaboratori din diverse țări europene și nu numai, de ce în România sunt atât de mulți oameni revoltați de

Mai mult...

Bulevardul Dacia, strada care miroase a bani

Bulevardul Dacia, strada care miroase a bani, a avut multe porecle în istoria sa, dar aceasta i se potrivește cel mai bine. Chiar și azi, după mai multe orânduiri, miroase a bani mulți. Cum a apărut Este ultimul bulevard proiectat înainte de Primul Război Mondial, al capitalei noastre. A fost gândit să lege Gara de Nord de Gara de Est (Gara Obor). Proiectul s-a pliat perfect pe parcelarea Grădinilor Ioanid

Mai mult...

Târgul de turism din toamnă

Târgul de turism din toamnă a trecut. Aproape neobservat. Mediatizarea evenimentului a fost foarte slaba. Nici la numărul de expozanți nu a stat prea bine. Dar organizatorul, Romexpo, nu doar la mediatizare s-a încurcat. Nici serviciile oferite expozanților și calitatea acestora nu au fost de apreciat. Servicii pe care organizatorul s-a obligat să le asigure. Practic, târgul a fost ținut în spate de trei tour operatori români: Dertour, Karpaten și

Mai mult...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *