Amsterdam la prima vedere
Amsterdam a fost a treia capitală europeană pe care am vizitat-o. Era pe vremea când lucram la CFR și era mai complicat cu călătoritul în străinătate.
Am fost cu trenul. Prima etapă a fost București – Viena. Am petrecut o zi minunată în Viena iar seara m-am îmbarcat în trenul de noapte ce mergea la Amsterdam. A doua zi, pe la 8 și ceva, am sosit în Gara Centrală din capitala Olandei. Știam ceva despre Olanda și Amsterdam dar nu prea multe, așa că vă imaginați ce nerăbdare și grabă aveam. Prima dată trebuia să merg la Den Helder. Micuțul orașel merită văzut. Vechiul far și portul sunt obiectivele cele mai importante. Istoria n-a fost prea blândă cu el în special datorită poziției sale strategice.
Vizita la Den Helder îmi scosese în evidență altceva foarte important, organizarea fantastică transportului feroviar din Țara Lalelelor. Centraal Station este construită ca un sistem de poduri ce unesc 3 poldere și are doar 12 linii. Este imposibil să mai fie extinsă . Olandezii nu ar accepta ca altă gară să-i ia locul, așa că specialiștii administrației feroviare au trebuit să-și pună mintea la contribuție. Și au făcut-o. Intervalul dintre două trenuri consecutive spre orașe importante ale Olandei este și de doar 5 minute. Spre și de la Aeroportul Schiphol sunt perioade când trenurile se succed la interval de un minut.
După ce ieși din gară, principala poartă a orașului, vei constata că buna organizare este prezentă peste tot, de la sistemul de transport public și organizarea traficului rutier la gestionarea spațiilor pentru parcare. De fapt e bine să luăm în considerare că olandezii și-au făcut singuri o mare parte din țară pe polderele cu care au uimit chiar și marea.
Amsterdam luat la pas
De la Gara Centrală pornește Damrak Straat, strada principală a orașului, este un adevărat tunel temporal care te duce în lumea unică a Amsterdamului, un oraș cu o identitate puternică, un oraș ca niciun altul. Damrak este aproape la orice oră inundată de turiști printre care încearcă să-și facă drum minoritarii localnici. Damrak găzduiește magazine de suveniruri, fast food-uri, case de schimb valutar, mici birouri de turism care vând bilete la vaporașe, concerte, sightsseeing, etc, restaurante, hoteluri mai mari sau mai mici, și câte și mai câte. Ascuns printre ele este Muzeul Sexului. Amsterdamul are multe muzee renumite despre care voi spune câte ceva, pe scurt, mai târziu.
Damrak se termină la Piața Dam. Aici este Palatul Regal al lui Willem-Alexander și este considerat centrul Amsterdamului.
Da, dar Amsterdamul abia începe. Pentru cine vrea să simtă și cea mai mică zvâcnire a lui recomand plimbarea pe jos. Măcar pe la cele mai ”importante” locuri ale orașului. Da, am pus între ghilimele pentru că importanța este alta pentru fiecare dintre noi. Evident că să faci tot Amsterdamul la pas este, în primul rând, extrem de cronofag dar extrem de bine de făcut.
Eram la a doua vizită la Amsterdam după câțiva ani și eram la fel de fascinat de micile canale, acele gracht care fac latura idilică a orașului iar vechile barje transformate în locuințe sunt absolut fermecătoare.
Pentru a simți toate gusturile Olandei am întrebat la un birou VVV (centru de informare turistică) unde pot găsi un restaurant cu bucătărie tipic olandeză. Mi s-a recomandat un restaurant, Haesje Claes Restaurant, dar mi s-a spus că ei sunt un popor de navigatori și au o bucătărie cu influențe din toate colțurile lumii care nu are o identitate a ei bine definită și încadrată în zona vestului Europei. De la Dam până la acest restaurant e cam un kilometru care cere cam jumătate de oră că, deh, mai faci o poză, mai caști gura. La retaurant se stătea la rând pentru locuri. Am rămas mască dar am așteptat cam 20 de minute și am comandat ceva ce gătesc olandezii în mod obișnuit acasă. Nu vă puteți imagina ce față a făcut. Ne-a dat menu-urile și și-a văzut de treabă. Am insistat cu mâncarea specifică și ni l-a adus pe Le chef care ne-a spus ceva similar cu fata de la VVV. În sfârșit, ne-a recomandat un mix de carne (vițel, rață și curcan) cu rădăcinoase și cu sos de… scorțișoară. Ei, asta da încercare! Pentru liniștea noastră am luat o porție așa și un alt fel. Am regretat apoi pentru că recomandarea s-a dovedit delicioasă.
De la restaurant, dacă nu e mai târziu de ora 14, vă recomand să mergeți la piața de flori, Bloemenmarkt, care e la doar 500 de metri. Aici să nu vă gândiți că veți sta mai puțin de 2-3 ore. Mie îmi place să cutreieri orașele pe jos. De la restaurant am pornit spre Rijksmuseum dar am dat peste piața de flori și am ratat muzeul unde am ajuns după ultima ora de admitere a vizitelor. Cu ani în urmă l-am găsit închis pentru niște lucrări mai ample de renovare. Unele din colecții puteau fi văzute la alte muzee.
Ce să faci, ce să vezi sau când să mergi la Amsterdam
Ce să faci sau ce să vezi evit în general să recomand. Sunt chestii de gust și de ce-și dorește fiecare.
Am să vă spun ce am făcut și ce am văzut noi. N-am ratat plimbările cu vaporașul pe canale. Am ales două trasee care se suprapuneau cel mai puțin. Cu harta în mână, am marcat unde să ajungem mai târziu, și să acordăm mai mult timp. Am bătut centrul și nu numai pe jos, am văzut podurile și am intrat într-un singur muzeu. Am trecut prin cateva parcuri, la a doua vizită care a fost primăvara. Primăvara, parcurile Amsterdamului sunt adevărate simfonii de culori, un bal al florilor de la care nu-ți poți lua ochii. Am făcut portul la pas, până la Muzeul Marinei și ne-a delectat cu spectacolul de pe corabia ”East Indiaman Amsterdam”. Despre corabie se spune că a navigat sub licența companiei East India Company. Acum este restaurată iar la bordul ei o trupă de artiști și voluntari reproduc aspecte din viața pe aceste nave.
Muzeul Marinei nu l-am văzut pe tot dar merită văzut.
La capitolul muzee, Amsterdamul este destul de bogat. Este și firesc la câți artiști a dat Olanda culturii mondiale. Enumăr doar câteva: Muzeul Van Gogh, Muzeul Amsterdamului, Casa Memorială Rembrandt, Muzeul ”Tropenmuseum of Word Culture” (un muzeu al obiectelor făcute de om), Muzeul Nemo (muzeu al științei – foarte interesant pentru copii).
Seara, o plimbare prin celebrul Red Light District nu obligă la nimic dar e un loc de care dacă ai auzit e bine să-l și vezi să nu crezi toate fanteziile. Aici este și Red Light Secrets, un muzeu al prostituției dar care la 17 închide.
Când să mergeți la Amsterdam? Oricând, Amsterdamul este frumos tot timpul. Primăvara este ceva mai special pentru cei ca mine cărora le plac florile. Eu unul m-aș simți foarte norocos dacă aș vedea Amsterdamul pe ninsoare. Culorile toamnei nu pot ocoli nici capitala Olandei. Așa că mergeți la Amsterdam ori de cate ori aveți posibilitatea!
1 Comment
Dupa un zbor de noapte de traversare a Atlanticului am ajuns in Amsterdam la prima ora a diminetii in iulie 2011.
Pina am condus pe cineva la poarta pentru bucuresti pentru urmatorul zbor, pina am gasit locul unde lasi bagajele de mina cred ca s-a facut de 8 si jumatate. Dupa un scurt dialog cu cei de la iesire-vama-viza care foarte amabili ne-au indicat si statia de tren si altele, am luat trenul. Cred ca in 20 minute eram in oras. Am luat de la un chiosc de ziare o harta si am plecat la plimbare. In ziua aia ne-am dat kilometrajul peste cap.
Am vazut muzeul Van Gogh, dar asta dupa un detur important fiindca am gresit drumul. Nu-i bai, am vazut locuri strazi, cladiri, canale frumoase. In plimbarea noastra undeva am zarit placa cu casa Annei Frank. Dar pina la muzeul Van Gogh, s-a intimplat ceva haios. Am intrat intr-o cladire ce avea in fata papucul lor, la scara mare. Inauntru un muzeu, dar si magazin de … diamante. Superbe ca monturi, erau si fotografii cu procedeele de slefuire. Nu stiu cum se face ca admirind fotografii pe pereti am urcat la etaj. Mai erau acolo un grup de rusi sau asa ceva, de vreo 8-10 maxim. La un moment dat o tinerica ne invita pe toti intr-o camera. Am intrat si noi. Inauntru o camera cu o masa mare, scaune si dulapuri de lemn cu sertarase multe. A aparut cineva si a scos dintr-un sertaras diamante, unele montate. Eu si cu fiica-mea ne uitam unul la altul si nu intelegeam nimic. Ne-am apropiat de tanti ce pazea usa si am cerut sa iesim. i-am explicat ca am fost bagati acolo din greseala. Tanti a vorbit la statie, s-a deschis usa si am iesit. Nimerisem nu stiu cum la o vinzare licitatie de diamante/ bijuterii. In mod normal in dreptul scarii unde se urac era cineva si nu te lasa. Cind am ajuns noi acolo nu era nimeni si d-aia am urcat nestingheriti. Cert e ca de la buticul magazinului am luat cei mai interesanti magneti de frigider.
La piata de flori am stat cam jumatate de ora.
Museul Van Gogh este foarte frumos, aerisit, luminos. Cred ca mai am pe undeva pastrate „cotoarele” biletelor de intrare, fiindca fiecare era o reproducere dupa una din picturi. O idee excelenta.
Rijksmuseum era inchis la vremea aceea, il restaurau pe exterior, ca era un mare santier de jur imprejur.
Ce m-a socat atunci a fost numarul imens de biciclisti si o statie uriasa pentru parcat biciclete…
Seara, inainte de a ne intoarce spre aeroport am facut si plimbarea cu vaporasul pe canale. Superba plimbare, dar oboseala isi spunea cuvintul. In fond eram nedormiti de peste 24 de ore.
Nu trebuie neaparat sa intri in muzee, al ca oras si arhitectura este un veritabil muzeu.