Vara indiană

Vara indiană este un ”mini anotimp”, specific Americii de Nord, teritoriilor locuite cândva de amerindieni, cel al Canadei de astăzi. Caracteristice verii indiene sunt pastelurile naturale, ce-ți taie răsuflarea și-ți fac imaginația să creeze multe lumi, una mai frumoasă ca alta.

În România avem pasteluri autumnale care, după ce ne răpesc privirile, au aceleași efecte ca mult cântata vară indiană. Pădurile de foioase din zonele deluroase, subcarpatice, ne oferă aceste delicii vizuale care fac o altă și altă compoziție în fiecare moment al zilei. Parcurile, care ne sunt mult mai la îndemnă, sunt și ele simeze pe care toamna își etalează efemere opere.

Unde ar fi mai frumos?

Să recomand o zonă sau un traseu anume îmi este absolut imposibil. Să fac un clasament al frumuseții este tot imposibil. Toate sunt fermecătoare atunci când e vemea lor. Aici trebui să fim atenți și să avem informații în timp real. Spectacolul durează destul de puțin, din păcate. Acum câțiva ani am prins ceva feeric pe Transfăgărășan și apoi în Transilvania. După o săptămână am reluat traseul dar toamna ascunsese pastelurile de parcă i le-ar fi furat trecătorii, cu privirile lor admirative. Poate că da. Le-am furat și le-am lipit de retine pentru a le mai vedea când vom dori ceva frumos.

Varianta Transfăgărășan

Dacă am pornit la drum, pe Transfăgărășan, de exemplu, ori prea din timp, ori prea târziu, nu trebuie să facem cale întoarsă. Curtea de Argeș are case vechi frumoase care vor da o mare valoare timpului de plimbare prin orășelul de la poalele de sud ale Făgărașilor. Lacul Vidraru și pădurile ce-l înconjoară, cu vârful Moldoveanu pe fundal fac tablouri de neuitat. Mai ales dacă Moldoveanu este pudrat cu zăpadă. Serpentinele Transfăgărășanului, lacul și apoi cascada Bâlea, cu siguranță ne vor bucura.

Coborând în Transilvania, la Cârțișoara, avem Muzeul Etnografic ”Badea Cârțan”, dedicat militantului pentru drepturile și independența românilor din Transilvania. Muzeul nu solicită mult timp pentru vizitare și merită vizitat. Mergând mai departe, la Cârța, unde vom putea vedea Abația Cisterciană de aici. Construcția complexului a început în 1202 și este o frumoasă îmbinare între stilurile arhitectonice romanic și goticul timpuriu. Este unică în România și este inclusă pe lista monumentelor istorice.

La poalele munților

De aici putem porni în toată Transilvania. Acum câțiva ani am pornit spre Sibiu și a fost o încântare să văd crizanteme înflorite în satele de pe drum și Făgărașii albi de nea.  Și, dacă tot urmărim să avem variantă la culorile toamnei, bisericile și cetățile fortificate ale Transilvaniei nu trebuie uitate.

Putem porni spre Cetatea Făgărașului care trebuie vizitată. Cetatea are o istorie lungă, care începe undeva în secolul al XII-lea ca o fortificație de pământ și lemn. La 1310 a început construcția pe acel amplasament a unei cetăți care să facă față noilor arme de asediu. O nouă întărire a ei a început-o Ștefan Mailat voievodul Transilvaniei de atunci, în 1526. În 1599, cetatea a fost ocupată de Mihai Viteazu care i-a dăruit-o soției sale, Doamna Stanca. Până la stăpânirea habsburgică, Cetatea Făgărașului a fost reședința principilor Transilvaniei, adică o adevărată capitală a acestui principat.

Cea mai neagră pagină a fost scrisă de comuniști care, între 1948 și 1960, au transformat-o în închisoare pentru deținuții politici.

Și nu numai

Pentru pastelurile toamnei toată România este un șevalet al ei. Dar vedeți, este destul de puțin îngăduitoare cu noi. Doar ea, toamna, poate vedea tot ce a pictat. Noi, oricât am alerga vom prinde doar o parte din peisajele de la care cu greu îți muți privirea. Și mai are și doi factori care suferă enorm din pricina compozițiilor toamnei. Timpul și vremea.

Peisaje de toamnă de o frumusețe rară am prins în Bucovina, Maramureș și în Bihor, în zona Beliș Răchițele. La Răchițele este și superba cascadă Vălul Miresei.

Să fim optimiști și să ne alegem bine rutele pentru a primi ca răsplată multe clipe cu peisajele efemere ale toamnei!

Borșa