Delta Dunării, o lume mirifică, un paradis al naturii pe planeta Pământ, este dorința oricărui om care a ascultat o poveste din acest colț de Rai.

Era în iunie, 1980. Vacanța urma să vină abia pe 15 iulie. Dar se punea la cale o expediție cu corturile în Delta Dunării și 2 zile pe Litoral. Am obținut acordul părinților și clar că nu mi-a mai ars de școală din momentul acela. A venit și ziua plecării, adică exact ziua în care s-a luat vacanță, cu trenul de seară. Am ajuns dimineață la prima oră în Tulcea și am luat primul vaporaș spre Sulina. Lumea apelor era fantastic pentru toți. Doar profesorii mai fuseseră, noi eram anesteziați de peisaj, de păsări, de uriașele vapoare pe care le întâlneam, de absolut orice. La un moment dat ne-am întâlnit cu nava cu zbaturi, Tudor Vladimirescu, navă care încă opera pe linia Tulcea-Sulina. Era decupată din Tom Sawyer iar Dunărea o transformase pentru scurt timp în mai puțin celebrul Mississippi.

Cuib de berze în Deltă

Am campat undeva în curtea unei școli dar Miliția nu a fost de acord. A durat ceva dar s-au obținut aprobările necesare și am fost lăsați în pace. Dar până atunsi am pescuit. Sute de obleți. În Dunăre, lângă o navă militară ancorată în port. Un soldat mi-a dat niște soluție contra țânțarilor de care doar puțini aveau pe vremea aceea. Eram obosiți frânț,i așa că nu ne-a prea păsat de țânțari.

Spre dimineață, însă, au năvălit în număr mare în corturile noastre găurite (împrumutate de la Casa Pionierilor) și ne-au făcut strecurători. Ziua următoare am împărțit-o între plaja la Marea Neagră și pescuit pe niște canale întâlnite în cale, dar cel mai bine tot în port se prindea. Am aflat totodată că nu vom merge în excursii prin Deltă că 90% voiau să nu cheltuie mai nimic în Deltă că urma să mergem și la Mamaia. Deci mult promisa Deltă avea să se rezume doar la Sulina. Muream de nervi. Dar asta a fost, majoritatea mi-a arătat că poate decide rău de atunci. După 3 zile de stat la Sulina am plecat pentru alte 4 la Mamaia. Pe vremea aceea îmi plăcea mult marea dar eu plecasem cu alt gând și de data asta nu voiam nicicum la mare dar nu puteam face altfel. Singura consolare răutăcioasă a fost că miliția l-a amendat pe ”șeful tribului”, Dumnezeu să-l odihnească în pace, pentru că am campat pe plajă iar la împărțirea amenzii eu am refuzat pe motiv că n-am buget pentru mare.

Clădirea Administratiei fluviale a Dunării de Jos – Sulina

M-am întors în Deltă după câțiva ani, în timpul studenției. Am bănănăit atunci vreo 9 zile. Era prin ’86. Posibilități de explorare a Deltei erau puține. Am stat pe unde am putut, ba în cort, ba pe la lipoveni mai miloși. Nu cazarea era o problemă ci deplasările prin Deltă. Trasee de agrement erau câteva și nimeni nu s-ar fi abătut de la traseu nici în ruptul capului. De altfel grănicerii monitorizau tot și nu prea era voie să mergi unde nu aveai treabă.

Delta era în plin avânt de industrializare, se amenajau noi incinte izolate pentru puiet de diverse specii de pești, uriașe depozite de beton preluau peștele de la micile și pitoreștile cherhanale și îl trimiteau apoi la industrializare.

Deși activitatea era febrilă, Delta oferea multă, foarte multă liniște. Pe canale rar auzeai un motor Drujba de 5 cai putere. Vâslitul încă era la putere.

Păsările Deltei se uitau nepăsătoare la lotcile care treceau agale printre nuferi și își vedeu de pânda lor. Când și când monotonia plescăitului vâslelor era spartă de țipătul vreunei păsări sau, și mai rar, de comenzile strigate de ataman către pescari, la strângerea năvodului (talian cum i se spune în Deltă).  Uneori era atât de multă liniște că puteai să-ți auzi șoaptele propriilor gânduri.

Apus de Soare pe canale

Lipovenii aveau ritmul lor molcom ca Dunărea, obosită de miile de kilometri, care, parcă se oprea din când în când, să vadă încotro să meargă. Pornită din Pădurea Neagră din Germania vine aici să-și încheie misiunea în Marea Neagră, făcând ultimii pași pe lângă Caraorman, Pădure Neagră în turcă.

Cazările la lipoveni au fost extraordinare. Nu căutam confort deosebit. Eram fericit că m-au primit în casa și la masa lor. Am mâncat pește gătit în feluri în care n-aș fi crezut că se poate găti, ardei umpluți cu pește, sărmăluțe de pește în foi de hrean și multe altele. De storceag ce să mai zic, parcă nu mă mai săturam.

Dimineața devreme și spre seară mergeam să căutăm vintirele. Lipovenii rețineau peștele selectiv și cât aveau nevoie pentru consumul familiilor lor. Era ceva diferit de pescuitul industrial cu talieni mari care la o toană umpleau câteva lotci bune.

Lotci cărând istorie și păienjeni

Peisajul general al Deltei este mai mult decât mirific. Mergi pe canale înguste bordate de sălcii pletoase unde razele soarelui nu pătrund aproape niciodată și apoi lumea se deschide în lacurile unde toată atenția îți este captată de coloniile de pelicani sau maiestuoase lebede. Delta te integrează în natură, te pune față în față cu sutele de specii ce o populează. Delta este marea sală de concerte a naturii care te încântă cu ariile ei mereu altele, este scena spectacolului complet, de sunet, de lumina, de culoare, este podiumul pe care defilează cele mai năstrușnice penaje create de natură.

Bucurați-vă de unicitatea ei și respectați-o! Delta Dunării este o colecție de miracole ale naturii.

Noul far de la Sulina

Canalul Sulina la vărsarea în Marea Neagră

Pe canale

FArul Comisiei Europene a Dunării de Jos – Sulina

Cer de Deltă

Nuferi

Strănepotul lui Archaeopteryx

Pe brațul Sulina

Apus de Soare în Deltă

Pelicani pe lacul Lumina

Chiră mică

Vechiul far de la Sulina

Pelicani în apropiere de Mila 23

Sa zburăm!

La controlul vintirelor

Case în Crișan

Un nufăr pe canal

La pescuit