Spectacol de case vechi la Iași

GIBRALTAR, o lume pe o palmă de pământ
01 iulie 2017
Ce mai face capra vecinului… de mare?
19 iulie 2017

Foto: Florentin Mocanu

După vizita prelungită la Palatul Berindey să începem drumeția urbană prin capitala Moldovei. Densitatea clădirilor frumoase care au scăpat de bombe și de dorința comuniștilor de a face ca urmele civilizației să înceapă cu ei este destul de mare, așa că o vom face în pas de plimbare.

Lângă  Palat, în perimetrul fostei Curți Domnești, Biserica Sfântul Neculai Domnesc, construită de Domnitorul Ștefan cel Mare la 1492 și refăcută între 1884-1904 este primul obiectiv ce trebuie vizitat. Biserica a fost pe lângă lăcaș de cult, un important lăcaș de cultură. Aici, la 1749, mitropolitul Nechifor  al Moldovei deschidea  o școală românească.

Foto: Florentin Mocanu

Lângă ea este casa Dosoftei. Arheologii încă n-au ajuns la un consens privind istoria acesteia.

Imediat ce intrăm pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, pe stânga este Școala primară Gheorghe Asachi și statuia marelui poet și dramaturg. Numele lui îl poartă multe instituții de cultură și de învățământ ieșene.

După aceea, tot pe stânga este Mănăstirea Trei Ierarhi ctitorită de Vasile Lupu și sfințită la 1635 care se remarcă prin decorațiile exterioare sculptate ce o fac unul dintre cele mai originale creații ale artei moldave. Într-un contrast izbitor, peste drum de aceste clădiri istorice se află Consiliul Județean într-o monstruoasă clădire comunistă.

Mai în față, pe dreapta se remarcă neoclasicul Palat Roznovanu, astăzi sediul Primăriei Iași. Pe stânga este impunătoarea Caterală Mitropolitană.

Apoi, spre dreapta se deschide o alee flancată de frumoase ronduri de flori și care are în capăt o clădire frumoasă și o statuie care parcă ar aduce cu Vasile Alecsandri. Da, este chiar statuia lui în fața Teatrului Național din Iași care, din 1956, poartă numele marelui poet, de la aniversarea a 140 de ani de la primul spectacol în limba română. Clădirea proiectată de arhitecții vienezi Ferdinand Fellner și Herman Helmer găzduiește și spectacolele Operei Române ieșene, este considerată cea mai frumoasă clădire de teatru din țară.

Foto: Florentin Mocanu

Din păcate, cu puțin timp înainte căzuse bomba cu maneliștii care au filmat un concertpe scena lui, ajutați evident de mașiniști, maeștri de lumini, sunetiști și mie n-au vrut să-mi dea voie sa intru în clădire și să fac câteva fotografii.

Până în Piața Unirii nu mai e nimic spectaculos, dar aici este una dintre operele nemuritoare ale arhitectului francez Gustav Eifel, Hotelul Traian și statuia domnitorului unirii, Alexandru Ioan Cuza. De aici, bulevardul parcă se împarte în două străzi. Pe strada Lăpușneanu găsim Casa Catargiu, cu cei șase Atlanți într-un efort vădit de susținere a maiestuoasei clădiri neoclasice construite la 1806. Reședință a mai multor familii boierești, casa a fost reședința domnească a lui Alexandru Ioan Cuza în timpul domniei sale și a regelui Ferdinand. Astăzi adăpostește Muzeul Unirii.

Foto: Florentin Mocanu

Pe strada Arcu, după Hotelul Traian, ne așteaptă o altă operă a arhitecturii românești de început de secol XIX, clădirea nu mai puțin galonatului Colegiu Național.

În Piața Eminescu atenția este captată de Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu. Mai departe, spre Copou, celebrul parc al capitalei Moldovei, ne vom putea bucura de impunătoarul Palat Universitar din Iași. Pentru el cel mai bine ar fi să fie o zi lucrătoare pentru a putea vizita și interiorul impunătoarului palat. Aici e bine să vedeți Biblioteca Universității tehnice, una dintre cele mai frumoase din lume, Sala Pașilor pierduți cu frescele semnate de Sabin Bălașa, Aula Universității Tehnice și Aula Gheorghe Asachi. Un popas pentru o cafea în Librăria cafenea Tafrali este o introducere în unica lume și cultură a cafenelelor.

Foto: Florentin Mocanu

Parcul Copou, când primele frunzulițe îndrăznesc să dea primul gong înaintea spectacolului trezirii la viață a naturii, este un loc minunat de plimbare, contemplare și relaxare. Teiul lui Emiescu menținut în viață de silvicultori inimoși este ca un altar al poeziei românești.

Iașiul este un oraș aparte, un oraș frumos, cu toată urâțenia clădirilor comuniste, este un leagăn de cultură și artă românească, este, în ciuda tuturor năvălirilor tătare, otomane, rusești și polone, un pol de românism, o redută a  demnității și identității naționale.

Foto: Florentin Mocanu

În învățământul românesc Iașiul a fost mai mereu deschizătorul de drumuri și poate de aceea este un oraș așa de frumos, poate de aceea ieșenii sunt așa destinși și discreți, ieșeni care, deși majoritari, se strecoară neobservați printre turiștii care le-au călcat pragul și le admiră casa.

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

 

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Foto: Florentin Mocanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: