Frumosul aeroport Henri Coandă, poate cea mai importantă poartă a României, nevinovat total de conducerea pe care o are, tinde să devină ”Poarta închisă” sau, mai degrabă, ”Poarta Ochilor Închiși”, sau, de ce nu, ”Poarta Buzunarelor Deschise”.
Am aterizat pe Otopeni, pe 21 aprilie, la 0:50, ora programată. Am luat bagajele, sosite surprizător de repede și am ieșit să luăm un taxi. Se făcuse 01:15, deci, rapid. Calvarul abia avea să înceapă. M-am așezat la rând la terminalele de solicitare taxi, cel din stânga atunci când ieși, terminal la care din 3 stații funcționa una singură. Mai erau 14 persoane înaintea mea și ora nu permitea nimănui să nu fie grăbit. După 31 de minute aveam în fața mea tot 14 persoane. Eu eram chiar grăbit pentru că, la 07:30, trebuia deja să fiu la un alt punct de îmbarcare. Am mers la celălalt terminal și am constatat că din 3 stații funcționa tot una singură. Deja vue!!!!! După încă 30 de minute nu se schimbase nimic, nu fusese servit nimeni și, ca toți ceilalți români, am ales ”scurtătura”, să merg la terminalul de plecări și să iau un taxi care a adus pe cineva la aeroport. EROARE!!!! Nu era nici un taxi!!! Am sunat la o companie de taximetrie și nu a fost nici varianta asta încurajatoare. Mi s-a spus că ”nu au voie să vină la aeroport” și că aș putea fi preluat de un taxi în zona ”fostului ceas”. Habar n-am unde e asta. Am început să vociferez la cei care, sub pretextul că fac ordine, ocroteau ceva rechini cu mașini deghizate în taxi și… Mai exact, un ”domn”, cu un ”taxi” înmatriculat în Ilfov, care avea voie de la polițiști și oamenii de ordine să staționeze în zona ”plecări”, ne-a abordat și ne-a spus că vrea să meargă acasă și acceptă cursă doar spre Berceni. Întâmplător mergeam aproximativ acolo și apare o altă surpriză. Mi se spune clar că fără 50 de lei, la ora aia, nu se poate, deși cursa ”ar face cam 40 de lei”. L-am concediat cu câteva vorbe românești, a plecat și, în 3 minute, era din nou acolo. A apărut și un echipaj de Poliție care ”nu l-a văzut”, dar care a avut grijă ca altă mașină să plece fără clienți. Până la urmă cineva s-a încumetat să riște și să ne ia de acolo, sprijinit cumva și de gurile mari din zonă, a mea și a încă 10-12 ”fericiți” vizitatori ai României.
Era 03:10 când am plecat și eraau alții mai nefericiți decât noi. Cursa a făcut 33 de lei.
Ce am mai constatat. Poliția nu urmărea să asigure siguranța aeroportului și a pasagerilor sau respectarea legii. Poliția, prin angajații ei, cedase mirajului foșnetului banilor căștigați ușor, ca și ”conducerea” aeroportului și păndea taxiurile care opreau în zone unde, în mod total arbitrar, oprirea a fost interzisă, pentru a nu putea îmbarca fraierii care au crezut în recomandarea celor de la Lonely Planet, CNN, Discovery, Top Gear și, din fericire pentru România, a multor altora, au îndrăznit să viziteze Romania, neținând cont că țara e locuită și are și autorități. Sau pe și mai fraierii care s-au întors în România.
Am spus în câteva interviuri anterioare că dacă dăm greș acum ne vom scoate singuri de pe harta turismului.
Conducerea aeroportului Henri Coandă a făcut primul pas, unul foarte mare. Motivele sunt destul de împuțite și conduc la banii care n-au miros.
Nu poate să-l oprească nimeni, Domnule Guvern?
Mă bucur că și Răzvan Pascu și-a exprimat dezavuarea și sper să o facă și alții. Hai, că se poate!
