Iași – o inimă a culturii

Dulșele Târg al Ieșilor ne-a fost adus în atenție încă din școală și faptul că era important pentru România era accentuat de prezența emblematicului său Palat Beridey, actualmente Palatul Culturii, pe bancnota de 50 de lei.

Unde este cultură se face și istorie. Este cea mai succintă explicație ce-mi trece prin cap când mă gândesc la Iași.

La Iași am mai mers cu treburi și ultimele dăți i-am văzut bijuteriile printre schele, de dincolo de șantierele care dădeau speranța că în final se va întâmpla ceva bun, bun pentru Iași și, mai ales, pentru cei ce vin aici să-i vadă urmele lăsate posterității de istoria sa zbuciumată, să se plimbe pe străzile devenite simeze ale arhitecturilor vechi în armonie, antagonizate de simplele și zveltele stiluri moderne, lipsite de măreția emanată de căldura lor.

Ei bine, într-o zi de martie, după mărțișor, am decis să merg la Iași cu sigurul scop de a face cateva drumeții urbane prin capitala Moldovei și una dintre cele mai importante vetre de cultură ale României. Am prins câteva dintre zilele în care primăvara băga capul pe ușă dar, așa cum am văzut cu toții, anul acesta n-a îndrăznit să intre în țară.

În centrul eclectic al orașului nu mai erau șantiere și spațiile largi din jurul neogoticului Palat al Culturii ofereau senzația optimistă că vei putea cuprinde tot.

De la primii pași amintirile de la lecțiile de istorie se băteau la ușa memoriei mele și îmi trezeau dorința de a vedea cele despre care știam ceva dar și pe aceea de a descoperi lucruri noi.

Menționat în scris, pentru prima dată în 1408, de către Alexandru cel Bun într-un privilegiu comercial, Iașiul a fost locuit încă din antichitate, în regiune găsindu-se obiecte de podoabă și vase dacice, amfore romane dar și morminte și diverse obiecte sarmatice.

Etimologic lucrurile nu sunt clare dar poveștile legate de nume sunt frumoase toate și fiecare, își aclamă dreptul său la credibilitate. Astfel, cea mai bine documentată ipoteză susține că numele l-ar avea din Evul mediu timpuriu, de la poporul alanic al iașilor. Altă teorie susține că numele îl are încă din antichitate, de la tribul sarmat Iazighi, trib menționat de poetul exilat Ovidiu în versurile sale.

Se mai spune ca alanii au dat Prutului denumirea de Alanis Fluvius și Iașiului Forum Philistinorum, adică Târgul iubitorilor de vin.

Trecerea de la statutul de târg la cel de curte domnească și mai ales la cel de capitală a Moldovei făcută de Alexandru Lăpușneanu în 1564 a dus la dezvoltarea rapidă a Iașiului care a atras mulți meșteșugari și negustori, cei mai mulți străini.

Dezvoltarea economică și evoluția politică au atras după sine dezvoltarea culturală a orașului.

În orașul unde la 1600 Mihai Viteazu proclama unirea celor trei principate române a avut loc primul spectacol de teatru în limba română, a fost înființat primul muzeu literar memorial și primul muzeu de Istorie Naturală. Tot aici s-a înființat prima Universitate din România, proclamată de Cuza, la 1860, continuatoare a vechii Academii Mihăileanu, prima Școală Superioară de Inginerie, devenită Universitate Tehnică Gheorghe Asachi dar și prima Școală Superioară de Muzică.

Lista oamenilor de seamă născuți sau care și-au legat cariera de aceste meleaguri este foarte, foarte lungă.

Dar hai să mai și vizităm orașul!

Astăzi, pentru că am făcut și un pic de istorie, mă voi opri doar la Palatul Culturii, emblema orașului. Orice city break la Iași trebuie dacă nu să înceapă cu el neapărat să-l includă în whish list.

Palatul Berindey, cum a fost numit inițial a fost costruit între 1906-1925, pe locul fostului Palat Domnesc din cadrul Curții Domnești a Iașiului. Inaintea lui, între 1806-1812 prințul Alexandru Moruzi construise un impunător Palat Domnesc în stil neoclasic. Palatul a fost afectat de o sumedenie de incendii și la 1843 a fost refăcut de Mihail Sturdza, dar ghinionul focului a continuat sa-l urmărească și să-l șubrezească, astfel încât s-a decis demolarea lui și construirea unuia nou. A servit ca Palat Administrativ și de Justiție, pânâ în 1955 când a devenit gazda unor instituții de cultură din Iași.

Astăzi Palatul, după o renovare parțială, reunește sub acoperișul său Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Științei și Tehnicii ”Ștefan Procopiu”.

Ce trebuie vizitat? Tot ce este deschis spre vizitare.

Vă vor atrage cu siguranță atenția Sala Gotică cu mozaicul său cu lei, grifoni și acvile bicefale, coloanele gotice, Sala Voievozilor cu portretele domnitorilor Moldovei și ai regilor României, dar și Sala Henri Coandă, care poți jura că este decorată cu boiserie de stejar, dar în realitate este cu un ciment special conceput de marele nostru inventator care imită lemnul de stejar la culoare și sunet.

O istorie aparte are ceasul cu 3 cadrane din turnul donjon cu 8 clopote ce reproduc la fiecare oră exactă Hora Unirii. Cadranele cu vitralii ce reprezintă cele 12 zodii au diametrul de 3 metri și 25 de centimetri și au fost încă de la început iluminate electric pe timp de noapte.

Mecanismul ceasului cu un sistem sofisticat de cabluri, scripeți și tije cu roți dințate coordona toate ceasurile din palat, astfel încât să arate acceași oră.

Rușilor le-a plăcut atat de mult încât le-au luat pe toate cu excepția celui din turn care era prea greu și prea mare.

Vor fi interesant de vizitat expozițiile speciale dintre care amintesc doar ”Socializare și divertisment la 1900”, expozițiile internaționale ”Mașinile lui Leonardo Davinci” și ”Instrumente medievale de tortură”.

Până pe 15 iulie puteți participa la ”Descoperă misterele palatului”. Detalii aici.

În episodul următor vă voi conduce spre alte bijuterii ale frumoasei capitale a Moldovei, leagăn de cultură românească.