1220x250_beach
Nesebar
24 septembrie 2020
La mulți ani, Germania!
3 octombrie 2020

Agios Konstantinos, Samos

Desigur că Grecia înseamnă optimism. Altfel cum rezistau tuturor atâtor provocări de-a lungul atâtor mii de ani de istorie? Eu sunt optimist, iau relele în râs și cel mai mult îmi place să călătoresc. Așa că, la scurt timp după ce Grecia a deschis granița terestră cu Bulgaria și Bulgaria ne-a permis tranzitul și vacanțe pe teritoriul ei am pornit spre Grecia. Știam că teama de a călători era încă foarte puternică și oamenii aveau nevoie de informații de la fața locului. Nu pot să spun că nu am avut emoții și că nu m-am temut de orice, astfel că de la intrarea în Bulgaria și până în Halkidiki unde aveam cazare am oprit doar în frontieră, la Promachonas, și doar atât cât au durat formalitățile de intrare în țara Legendelor Olimpului.

Erau turiști. Mult mai puțini decât aș fi spus, dacă aș fi fost întrebat, până să ajung acolo. Erau reguli care erau strict respectate de cei care ofereau servicii oaspeților de pretutindeni. Practic vedeam iar că la noi, în România, se vorbea mult dar nu se vedea nimic din ce se vedea acolo. Asta ne-a adus o mare creștere a gradului de confort și a optimismului.

Am cutreierat un pic prin Halkidiki să vedem ce se întâmplă în mai multe locuri. Absolut peste tot ne-am simțit în siguranță. Peste tot erau respectate toate măsurile pe  care le știam și noi ca sine qua non.

      Am plecat dar cu promisiuni

Am plecat din Grecia pe 1 iulie. Cu promisiunea că vom reveni. Cu promisiunea că le vom spune tuturor că nu e mai periculos decât acasă sau oriunde în alt colț al lumii. Aveam unele schimbări față de planurile din februarie. Pentru că oportunitățile se schimbaseră. Începeam să înțelegem că turismul este și va fi altfel o perioadă de timp și, îi vom păstra denumirea dar vom considera alte reguli. De fapt, întotdeauna turismul a însemnat să mergem la locul pe care vrem să îl vedem dar să-i respectăm regulile. Nu e greu. Înțelegând că navele de croazieră vor mai sta la ancoră, îmi făceam planuri pentru cele mai căutate insule grecești, Santorini și Mykonos, insule care anul trecut au avut peste 2,8 milioane de vizitatori, fiecare. Era momentul ideal pentru a poza cele mai frumoase peisaje și a-ți putea alege locul unde pui trepiedul fără a sta la rând și fără a se împiedica cineva de el. Vă imaginați cam ce era pe Santorini când ancorau 6-7 vase de croazieră, cu câte peste 3000 de pasageri la bord și care voiau, absolut toți, să vadă apusul de soare din cel mai bun loc.

      La ce mai visam?

Ce promisiuni îmi făcusem? Îmi doream foarte mult să mergem în Epir și apoi în Corfu. Chiar dacă era târziu pentru a face diminrața schi în Epir și după amiază schi nautic în Marea Ionică. Apoi îmi doream să revin din nou în Peloponez. Peloponezul l-am vizitat între 2003 si 2006 dar mi-au rămas multe locuri de văzut și le aveam în plan anul acesta. Sau de revăzut mai în detaliu. Pe lângă  Monemvasia am trecut de 4-5 ori și am zis că vom reveni, pe lângă Epidavros, la fel. Mereu ne-am blocat la absolut superbul Nafplio, prima capitală a Geciei moderne și, după opinia  mea, până să aflu că am diabet, capitala prăjiturilor. Sau la Gythion și Kalamata de unde plecam să explorăm și să aflăm secretele celor mai apreciate măsline, Kalamon, și al uleiului produs din ele. Îmi rămâseseră, însă, nevizitate, din diverse motive, grotele Diros, Castelul Methoni și plaja Voidokilia și pe care le aveam în plan.

      Ce s-a întâmplat în final?

În final, n-am mai avut curaj să plecăm. Ne-a descurajat marja de eroare a testelor PCR și, mai ales, modul cum se proceda atunci în situația unui test fals pozitiv. Dacă ești într-o grupă de risc, nu îți forțezi norocul să ajungi într-un centru covid-19. Așa că, n-am riscat. Recunosc că n-am putut să stăm acasă. Am plecat undeva unde puteam, măcar, să văd Grecia. N-am văzut Samothtraki, locul de unde Poseidon a urmărit Războiul Troiei, din cauza nebulozității. Dar am văzut Samosul. Una dintre cele mai frumoase destinații unde am fost. Singura satisfacție a fost că am văzut siteuri grecești și romane. Troia, Efes, Hierapolis.

      Ce va trebui să înțelegem noi?

Virusul nu va ceda. Noi va trebui să învățăm să trăim respectând și regulile impuse de prezența lui. Testul PCR, se pare că va fi preferința numărul 1 a tuturor țărilor dar și a companiilor aeriene. Cei care s-au supărat pe Grecia nu au dreptate să o facă. Guvernul de la Atena, ca toate celelalte guverne, are obligația să-și protejeze cetățenii și oaspeții. Noi va trebui să înțelegem că totul este altfel și trebuie să ne adaptăm. Eu mi-am programat o călătorie prin insule grecești, la anul. Apoi voi face și o vacanță în Grecia, chiar dacă va rămâne valabilă obligativitatea unui rezultat negativ la testul PCR.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *