Drumurile noastre ”originale”

Transfăgărășan primăvara Foto: Florentin Mocanu

La sfarșitul lui noiembrie mi-a venit ideea să fac un tur prin câteva piețe de Crăciun, în special din Austria pentru că mai plănuiam să văd și altceva în Pongau.

Zis și făcut! Mi-am rezolvat cazările și pe la 3 noaptea am pornit la drum. Am ales varianta prin Severin. De la Alexandria până dincolo de Roșiori asfalt bun, dar ideea cu insulele din mijlocul șoselei la fiecare intrare sau ieșire din localități mi s-a părut cel puțin aberantă. Iar semnalizarea care este vai de ea pune umărul la sporirea numărului de accidente. Ne modernizăm, nu?

La Roșiori exista un sens giratoriu desprins dintr-o minte cel puțin bolnavă și despre care pot să spun că este cea mai periculoasă răspântie de drumuri pe care am văzut-o. Începuse ninsoarea și acoperise indicatoarele și avertizoarele, de altfel destul de prost orientate și montate, și, capodopera proiectanților care ”au scos occidentul la lumină” părea gura unui monstru ce le rânjea sarcastic șoferilor.

Captură google maps

Ce avea să înceapă peste doar câțiva kilometri m-a făcut să uit himera giratorie. Șoseaua are turnat asfalt, strat de peste 15 cm, uneori cred ca peste 25, pe câte un singur sens, alternativ. Benzile sunt îngustate sub gabaritul camioanelor cu care dacă te întâlneai, trebuia să reduci viteza către zero și să ieși un pic in afara carosabilului.

Aceasta a doua minune a durat pâna puțin dincolo de Caracal. Hm, casa minunilor!

După aceea, asfaltul a fost bun. Craiova se prezenta cu indicatoare lipsă exact unde ar fi fost mai mare nevoie de ele, cu intesecții care au timp de 16 secunde roșu pentru toți. Noroc că știu traseul pe care trebuie să-l urmez. După Craiova urmează o altă provocare oltenească: limitări de viteză la fiecare trecere de pietoni, uneori chair la 30 km/h, iar treceri din 30 in 70 de metri. Până la Lugoj nu s-a mai făcut remarcată decât deteriorarea rosturilor de la viaductele și podurile din zona Porțile de Fier, care au fost renovate în 2015.

Cafenele în Cluj Napoca                                         Foto: Florentin Mocanu

De la Lugoj am intrat pe AUTOSTRADĂĂĂĂ! Da, A7! În opinia mea, A7 se vrea o racordare  a DN 6 la A1, deci am tratat-o mai cu milă. Am intrat pe A1 și iarăși am fost șocat de năstrușnicia și originalitatea prioectanților, executanților și a celor ce o administrează. Oameni grijulii, care au pus prevenția înainte de orice și care au căutat să le facă șoferilor parcurgerea ei cât mai odihnitoare. Aiurea! Deși nu sunt intrări care să impună reamintirea limitei de viteză, cel mai rar din 2 în 2 km sunt indicatoarele de limită de viteză la 130 km/h. Indicatoare de direcție și orientare transvesale pentru a fi ușor văzute? Nu, numai pe dreapta și pitice, astfel încat dacă dai de camioane nu ai nici o șansă să vezi aceste indicatoare. O porțiune în jurul Aradului, extrem de mare, cu limită de viteză la 100 km/h. De ce oare? Mă întreb doar pe mine pentru că mă tem să aud justificările fantasmagorice ale celor ce au decis aceasta.

Dar suntem originali. Așa ne-am și început aventura de reintegrare în Europa, ”original”.

În sfârșit, am ajuns la frontieră, unde nu mai ningea și am vrut să spăl mașina. Ei bine, în Romania nu e vreo benzinărie sau spălătorie.

Am mers mai departe. Nu vreau să vă spun ce știți toți, dar ce mă roade cel mai tare spun. La intrarea în Budapesta, limita de viteză coboară lin. La 110, apoi 100, apoi 80, 70 și abia aproape de Nepstadion devine 50 km/h. La București, de la 30 de km de intrarea în oraș, pe DN 6, se reduce la 50. Ba mai are și ”suprareduceri” la 30 destul de dese și de neînțeles. Deci la noi și fluidizarea traficului se face tot ”original”.

Am ajuns la primul popas, am mers la Piața de Crăciun, am savurat cateva preparate, am admirat efortul oamenilor, am dormit, și a doua zi am pornit la drum lung, cu entuziasm. Atat de mult încat acum vreo 2 săptămâni am aflat că am depășit limita de viteză în Budapesta cu 25 de km/h. Băieții m-au identificat și mi-au trimis ”felicitarea” acasă.

Sibiul văzut de pe Podul Minciunilor                                 Foto: Florentin Mocanu

Și dacă tot m-am apucat să spun impresii despre cum ne putem deplasa prin România am să continui.

Autostrada Soarelui, știm toți cei ce am îndrăznit să o alegem, este vai mama ei până la Lehliu.

Autostrada București-Pitești are permanent porțiuni ce necesită reabilitări iar paravanul dintre sensuri e inutil. Noaptea, nu ai cum să ratezi nici o rază din luminile de întâlnire ale celor de pe contrasens.

Nu de mult am mers la Sibiu pe Transfăgărășan. Transfăgărășanul oferă un extraordinary spectacol al naturii și are suprafața bună și marcajul vizibil.Sau așa era drumul meu preferat când am fost eu. Transalpina am văzut-o acum câțiva ani și nu mă atrage să o mai fac.

Transfăgărășan  pudrat de prima ninsoare                                        Foto: Florentin Mocanu

DN1 de la Brașov la Sebeș e bun, dar și aici sunt niște ciudățenii de ”calmatoare” și insule în unele intersecții sau intrări în localități. Despre DN1 pe porțiunea București – Brașov prefer să nu vorbesc, mai ales despre cea de la Comarnic la Brașov. Și pentru că aici chiar nu prea e trafic semnul de intrare în Brașov este la vreo 15 km înainte de primul imobil brașovean. De ce? Nu mă mai întreb că o fac degeaba.

Transilvania are drumuri bunicele, cu mici excepții și parcă se circulă și un pic mai civilizat.

Transfăgărășan toamna            Foto: Florentin Mocanu

Surprinzător de civilizat se circulă pe DN 85 pănă la Iași. Am facut București – Iași în 5 ore și 20 de minute.

Rezerva este folosită de majoritatea șoferilor pentru a permite celor ce se grăbesc să depășească.

Concluzia mea este că cel mai greu se circulă în sud și în Oltenia. Pentru amuzament citez un prieten născut în Craiova dar care nu trăiește acolo: ”Un pod peste sau un tunel pe sub Oltenia și Ungaria ne-ar muta direct în mijlocul Europei”. Dar asta se întampla acum mulți ani și de atunci Ungaria s-a apropiat mult de occident.

Iași              Foto: Florentin Mocanu

Dar, lăsând gluma la o parte, în România se circulă greu și distanțele devin mult mai mari decât sunt, originalitatea celor ce trasează linie continuă unde drumul este în palier și aliniament, limitările de viteză lipsite de logică, polițiști rutieri care doar stau la pândă și nu fac fluidizare și, mai grav, din cauza atitudinii și practicilor lor  apariția acestora provoacă de foarte multe ori accidente și nu de puține ori victime, grobienii care nu respect nimic și pe nimeni în traficul din ce în ce mai dens fac șoselele noastre mai roșii decât oriunde în altă parte a Europei.

Dacă și de noi depinde să ne facem călătoriile mai ușoare și mai plăcute, hai să o facem, hai să ne respectăm în trafic, hai să nu mai aruncăm resturile și gunoaiele pe marginea drumurilor, hai să fim oameni!

Scheii Brașovului     Foto: Florentin Mocanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Drumurile noastre ”originale”
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor. Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri.
Politică de confidențialitate