Grecia m-a fascinat de pe vremea când citeam Legendele Olimpului și eram sigur că sunt povești adevărate iar cei care merg acolo pot vedea zeii. Apoi, ca elev, lecțiile de istorie despre Grecia antică mă acaparau total. Aveam să merg pentru prima dată în Elada într-un decembrie pentru că eram focusat pe monumentele istorice și nu pe plajă. Drumurile care șerpuiau agățate pe munții ce stăvileau Mediterana să nu acapareze tot uscatul aveau dese puncte unde albastrul ireal al acesteia ne-a făcut să oprim. Am avut atunci multe peripeții și întâmplări amuzante. De atunci am mers în Grecia de câteva ori pe an și nu îmi aduc aminte să fi fost vreunul în care să nu fi călcat pe tărâm elen și de fiecare dată am avut întâmplări vesele.
Anul acesta, covid 19 ne-a pus la mari încercări și am avut temerea că nu voi vedea Grecia. Am tot spus în diverse articole că îmi e dor de Grecia și parcă dorul era din ce în ce mai mare. Am stat cu ochii pe autoritățile elene de parcă simțeam că vor face ceva. Modul în care au gestionat criza covid a stârnit admirația multor țări europene. Au fost insule și regiuni întinse de pe continent în care n-au avut niciun caz. Pe timpul stării de urgență, autoritățile elene au gândit planuri de măsuri pentru relaxarea ce avea să urmeze și n-au abandonat turismul.
Și pentru că avem încredere în greci, pe 25 iunie ne-am gândit că e bine să facem o mică inspecție iar nerăbdarea ne-a făcut să alegem Halkidiki. A doua zi eram pe drum. În Bulgaria n-am mai oprit deloc. S-a mers bine și m-am trezit la Promachonas la un șir de așteptare de câteva sute de metri, puțin înainte de ora 14 când se schimba tura. A trebuit să așteptăm cam 50 de minute, mai ales că un grup de peste 20 de motocicliști ne-au tratat ca la semafor, fără să țină cont că era vorba de controlul persoanelor nu de strecuratul în trafic. În sfârșit am pășit pe tărâmul Eladei. Dar mai aveam ceva de mers și după câteva guri mari de aer de Grecia am pus caii putere să zboare spre Halkidiki.
Am ajuns la cazare. Am fost primiți cu ospitalitate și ni s-au comunicat regulile pe care trebuia să le respectăm în condițiile de conviețuire cu covid-19, astfel încât să-l ținem la distanță cât mai mare, cât mai mult. Am dat fuga pe plaja îngustă și destul de populată. Toată lumea respecta distanțarea și asta ne-a crescut și mai mult sentimentul de siguranță. Apa excelentă, berea rece (era un singur bar deschis, la vreo 20 de metri de noi). Seara am mers la tavernă. Reguli stricte. Toți chelnerii purtau măști, maxim 6 persoane la o masă (dacă erau din același grup, grupurile mai mari de 6 erau împărțite la două sau mai multe mese, după caz). Atmosferă de vacanță. Mâncare bună, muzică grecească în surdină, retsina rece. Dacă nu ar fi fost sutele de kilometri parcurși cred că doar razele de soare ne-ar mai fi ridicat de la masă.
Din ziua următoare am început explorarea brațelor Kassandra și Sithonia. Halkidiki s-a schimbat mult în bine, în anii care au trecut de ultima mea vizită. Plaje fantastice, ape turquoise, nisip fin. Ce-și poate dori mai mult un iubitor de vacanțe la plajă? Nu am prospectat toate plajele. Dar pe toate pe care am fost șezlongurile și umbrela erau contra consumație. Peste tot erau dezinfectanți iar personalul tavernelor dezinfecta scaunele imediat ce te ridicai. Prețurile bune. O bere la sticlă de 0,5 nu sărea de 5 EUR dar venea și cu o apă rece la 0,5 și cu snacks-uri. Au fost 5 zile pline dar superbe. După ce ne-am pus în mișcare ne-a podidit instantaneu dorul de Grecia.
Acum stau și mă tot gândesc la următoarea escapadă în Grecia. Chiar daca nu se va renunța la existența testului covid-19 negativ tot vom mai da o fugă. Dar vom sta mai mult. Dar mai avem o problemă. Unde anume în Grecia pentru că noi iubim toate colțișoarele acestei țări.
E superb și să ne facem planuri care se transformă în vise cu ochii deschiși. Și visăm cam așa:
După ce intrăm în Grecia, facem dreapta prin Epir, mergem la canionul Vikos, vedem podurile de piatră și apoi Parga sau Sivota, Corfu sau Lefkada. Hai, alege! La întoarcere Meteora nu trebuie ratată.
Dar ce ar fi să înoptăm la Salonic, să mergem în cartierul bizantin și să petrecem o seară la o tavernă din Ladadika sau din zona Pieței Aristotelis? Ar fi frumos. Apoi avem multe variante. Una ar fi să coborâm spre Volos și să ne alegem una din insulele Skiathos, Skopelos sau Alonnisos. Nici aici nu e ușor de ales dar ar putea fi rezovată o combinată de 3 zile în Skiathos, 3 în Alonnisos și 3 în Skopelos. Nu sună rău. Mașina poate să rămână la Volos iar pe insule ne descurcăm cu un scuter.
O altă variantă bună este Evia. Insula este a doua ca mărime după Creta și 8-10 zile ar fi OK pentru a-i afla cele mai multe taine și pentru a te răsfăța pe plajle pe care eu le-aș pune în top 100 plaje din lume. De ce 100? Pentru că 7-8 plaje din top sunt doar din Evia. Eu am un vis mai vechi: 2 nopți la Atena și apoi o salbă de insule: Egina, Poros și Idra. Idra măcar o zi, de vizitat.
Dor îmi este și de Pelopones. Aș merge cu plăcere la Nafplion, prima capitală a Greciei moderne și locul unde am mâncat cele mai bune prăjituri din viața mea. Apoi Monemvasia, Githio, peșterile Diros, Kalamata, Methoni și plaja mea preferată din Pelopones, Voidokilias. Binențeles că nu voi rata Arhea Olympia și Patras de care mă leagă atâtea amintiri plăcute.
Aici e aici. Ajunși la Marea Korinthului sigur voi vrea să traversăm cu ferryboat-ul de la Rio la Antirio, după lăsarea serii pentru feeria luminilor maiestuosului pod, pe sub al cărui tablier pot trece toate navele ce scurtează drumul prin canalul Korinthului între mările Ionică și Aegee și eu, în mod sigur voi vrea să prelungim sejurul măcar cu o zi, două la Nafpaktos și măcar una la Itea. De la Voidokilia spre Patra trecem prin Kilini. Vom rezista oare tentației de a da o fugă și prin Zakinthos, la țestoase, la epavă și nu numai? De la Patra am putea merge în Kefalonia, insula lui Akis Spyratos, un mare patriot grec, care a clădit multe punți turistice între România și Grecia.
O altă vacanță pe care mi-o doresc de mult este să mergem la Atena cu avionul,aici să rămânem 2 nopți și apoi cu ferryboat-ul, un șirag de insule: Kea, Andros, Tinos, Mykonos, Naxos, Amorgos, Ios și Santorini. Câte 2 zile pe fiecare. Apoi Pireu și înapoi acasă.
O altă veche dorință este să mergem în Lesvos, la cele mai renumite distilerii de ouzo, în Chios, la vestiții arbori de mastic dar aș vrea de Paște, să vedem vestitul rîzboi al rachetelor de la Vrontados.
Samos este insula care ne-a impresionat foarte mult și unde ne-am întoarce cu mare plăcere. Aici am mâncat cel mai bun stufat de vițel, preparat tradițional și cel mai bun rasol de miel cu sos de muskat de Samos, preparat de un bucătar îndrăgostit de bucătăria insulei dar care cocheta cu bucătăria modernă, cu gătit lent, în vid și și multe nebunii, căruia îi ieșeau din mâini adevărate delicii. Aici am savurat cel mai bun muskat vinificat la sec. O puternică impresie ne-a lăsat și insula marelui Nikos Kazantzakis, Creta, căreia i-am lăsat mari promisiuni că vom reveni să ne ducă la toate tainele ei. Rhodos, insula dintre mări, este un alt loc unde am reveni cu drag, la pachet cu Symi, de o frumusețe rară, unde am mâncat cea mai bună tartă cu brânză și smochine, după o rețetă a celebrului Rick Stein.
Fiecare insulă are identitatea și amprenta ei clară. Peste tot e altfel. Altă bucătărie, alt specific, altă lume. Fiecare insulă e o altă galaxie a universului elen. Pentru plaje sălbatice aș mai merge în Limnos, insula cea mai râvnită din Aegeea de Nord. Dar v-am spus că eu nu sunt fanul lenevitului la plajă dar pe Limnos sunt niște peisaje care te pot acapara cu orele pentru a prinde cea mai frumoasă fotografie.
Paggaion este alt loc unde aș petrece 365 de zile de vacanță. Pentru plaje, pentru cultură, pentru ospitalitatea oamenilor, pentru mirosul florilor de viță din mai, pentru mirosul castanelor coapte, pentru cele mai reușite partide de pescuit de pe mal. Kavala este un oraș minunat, încărcat de istorie și, să nu uităm, poarta de intrare a creștinismului în Europa. De aici la Alexandropouli în afară de Keramoti care deschide poarta către o destinație frumoasă, aflată în top 3 destinații căutate de români, insula Thassos, țărmul Aegeei are numeroase plaje mici, măcar câte una pe gustul fiecăruia. Dar dacă vine vorba de Alexandropouli nu pot să nu vreau să mă întorc în Samothraki. Micuța insulă are atât de multe de arătat încât, spre surprinderea tuturor, cere o vacanță mai mare de o săptămână. Iar dacă vă spun că aici am mâncat cel mai bun kokoretsi înseamnă foarte mult pentru insulă pentru că e unul dintre felurile mele preferate de mâncare și l-am încercat peste tot unde l-am găsit în ofertă.
Mă gândesc și la ceva mai simplu, mai ales că este un excelent sezon pentru fotografii reușite pe cele mai căutate (ca să nu le zic și cele mai scumpe insule grecești), Santorini și Mykonos. La asta mă tot gândesc, mă tot gândesc.
Dacă aveți de gând să aveți o vacanță reușită, cu ape turquoise, limpezi și line, cu nisipuri fine și mâncare extraordinară, cu oameni ospitalieri și gata să facă orice pentru buna dispoziție a voastră, cu muzică ce vă saltă din scaune, această vacanță nu poate fi altundeva decât în Grecia. În articole ce vor urma îmi voi mai estompa entuziasmul și voi fi mai punctual și mai generos în amănunte. Deci, Eláte diakopés!
