1220x250_beach
Oare mergem în rând cu lumea?
23 iunie 2020
Cinque Terre – 5 sate, 5 lumi
7 iulie 2020

De ce se creează la noi psihoze? Pentru că ne plac? Pentru că ne place să complicăm totul? Pentru că avem o impresie prea bună despre noi? Aș zice că toate sau din fiecare câte un pic.

Am așteptat cu sufletul la gură să se permită libera circulație în destinațiile turistice căutate de români. Fiind vară, evident că m-au interesat foarte mult Grecia, Bulgaria și Turcia. Cel puțin Grecia și Bulgaria, care sunt membre UE și care au încercat să facă împreună cu noi și cu Serbia o ”bulă de turism” care permitea cetățenilor celor 4 țări să călătorească în scopuri turistice pe teritoriul tuturor celorlate trei. Ai noștri au tot analizat și… Și până la urmă atât Grecia cât și Bulgaria ne-au deschis porțile.

Sincer, m-am așteptat la comentarii răutăcioase și la vești false, drept pentru care am decis că cel mai bine e să merg și eu până în Grecia, măcar o fugă, să văd exact cum stau lucrurile. Am ales pentru intrarea în Bulgaria punctul de trecere Turnu Măgurele – Nikopol. Pentru că în vămile mai mici apar mai ușor probleme. Ferry a plecat cu cca 15 minute mai târziu decât ora programată. Traversarea a durat cam 25 de minute. La Bulgari ne-au întâmpinat două doamne în combinezoane care a oferit celor care nu aveau formularele de acasă, formulare în română și apoi ne-au luat temperatura. Apoi, drum bun! Drumul de la Nikopol la Pleven este bun. Centura Pleven-ului e OK, și cei aproximativ 130 km până la autostrada A2 se fac destul de ușor. După intrarea pe A2 totul devine și mai simplu. Sofia are o centură cu minim 3 benzi pe sens cu fluență mare și indicatoare puse cum trebuie. Din centura Sofiei drumul continuă pe autostrada A3, până la Blagoevgrad. Urmează cam 30 de kilometri de șosea și apoi iar autostradă până la Promachonas.

Am ajuns la Promahonas. Sirul de așteptare pentru autoturisme începea, pe 26 iunie, la cca 500 metri de terminalul bulgar (vechiul terminal), pe două rânduri. Am prins și schimbul de tură. A durat ssa intrăm în Grecia 50 de minute. Pe români nu-i verificau decât la actele de identitate. De fapt doar sârbii erau testați de covid-19.

Am pornit spre Halkidiki, fericiți că suntem în Grecia. Am ajuns la destinație pe la 15:30.

La cazare ni s-au adus la cunoștință regulile pe care trebuia să le respectăm. Gazda nu avea voie să facă curățenie în camere decât la cererea noastră iar noi nu aveam acces în cameră decât după două ore de la terminarea curățeniei. Dacă doream schimbarea prosoapelor le duceam la recepție de unde luam altele curate. Dezinfectanți peste tot.

Am mers la prima tavernă. Dezinfectanți peste tot. Maxim 6 persoane la o masă care veneau împreună în grup. Un grup gălăgios de 10 români era împărțit la două mese.

Am luat plajele de la Nea Moudania până la Plaja Trani, de pe Sithonia.

Șezlongurile nu vă vor impresiona pe cei care ați mai fost pe aici pentru că la greci, nu au fost niciodată lipite unele de altele ca în România. Toate plajele oferă șezlongurile și umbrelele pentru consumație. O bere la 0,5, cu o apă tot la 0,5 și ceva de ronțăit 5 EUR. Un cafe frappe 2,5-3,5 EUR. Peste tot dezinfectant Cum pleca cineva șezlongurile și măsuța erau dezinfectate. Chelnerii purtau măști sau niște ecrane de protecție mai mici, ingenioase, fixate pe bărbii.

Unele plaje erau deservite de tavernele din dreptul lor care aveau și o terasă. De multe ori am preferat să stau pe terasă unde umbra era mai deasă. Cum m-am ridicat să iau ceva din bagajul lăsat la șezlong, cum a venit cineva să dezinfecteze scaunele atinse de mine și masa.

Am auzit vestea că un domn doctor român a iterat ideea că restaurantele din Grecia nu ar fi la fel de sigure ca cele din România (prefer să spun așa, chiar dacă i-am ascultat inepțiile). Am reușit să primes aprobare să fotografiez într-o bucătărie. Nu din motive de secrete culinare ci din motive de igienă nu am avut voie decât din ușă. Aceleași măsuri au fost dintotdeauna, spunea bucătarul.

Atmosfera plăcută, apa excelentă și nu foarte mare aglomerație. Ba chia destul de puțini turiști, sub așteptări și sub câți erau în alți ani în această perioadă.

Măncarea super, servirea excelentă prețurile bune. O mousaka 7-7,5 EUR, sardele la grătar 6-9 EUR, Gyros la farfurie 7-9 EUR, Gyros la pită 3-5 EUR, Lavrak la grătar 9-12 EUR, berea la sticlă de 0,5 l de la 3,2 EUR la 5 EUR. A apărut o bere bună făcută la Salonic, Nimphy.

La întoarcere, pe 1 iulie 2020, la Promachonas am trecut în 10 minute. Sirul de așteptare pe intrarea în Grecia era mult mai mic decât atunci cânde am mers noi. Se trecea rapid, se verificau doar documentele. Restul călătoriei a fost fără nimic deosebit.

Măsura formularului și a codului QR care au scos din sărite pe mulți români și au dus facebook-ul la incandescență sunt justificate pentru o țară care știe importanța turismului. Această măsură a fost implementată pentru toți turiștii din țările din zona verde. Aici aveți lista lor și legătura către formularul ce trebuie completat:

De unde ideile cu discriminarea românilor, cu bătaia de joc și cu multe alte vorbe și mai grele nu știu și nu înțeleg de ce se folosesc astfel de expresii fără niciun fundament? Mai mult, unele s-ar putea să fie postate de persoane care n-au fost niciodată în vreo frontieră Elenă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *